frecție definitie

24 definiții pentru frecție

FRÉCȚIE, frecții, s. f. (Med.) Frecare a unei părți a corpului cu un lichid revulsiv. – Cf. freca.[1]
FRÍCȚIE s. f. v. fricțiune.
FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare. 2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (2) fricție s. f.] – Din fr. friction.
FRÉCȚIE s. f. v. fricțiune.
FRÍCȚIE s. f. v. fricțiune.
FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare 2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (2) frécție, frícție s. f.] – Din fr. friction.
FRÉCȚIE s. f. v. fricțiune.
FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. Frecare a unei părți a corpului cu un lichid medicinal. V. masaj. Masinca îi făcea fricțiuni cu oțet la tîmple, îl lega cu tulpan la cap și-l culca în iatac cu perdelele strînse. BASSARABESCU, V. 8. 2. Fig. (Mai ales la pl.) Neînțelegeri, certuri, divergențe între două persoane sau două grupuri de persoane. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: (1, nerecomandabil) frecție s. f.
*frécție (masaj) (-ți-e) s. f., art. frécția (-ți-a), g.-d. art. frécției; pl. frécții, art. frécțiile (-ți-i-)
fricțiúne (frecare, conflict) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fricțiúnii; pl. fricțiúni
frécție s. f., pl. frécții
fricțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. fricțiúnii; pl. fricțiúni
FRICȚIÚNE s. v. frecare.
FRICȚIÚNE s. v. divergență, neînțelegere.
FRÉCȚIE s.f. v. fricțiune.
FRÍCȚIE s.f. v. fricțiune.
FRICȚIÚNE s.f. 1. (Fiz.) Efectul forțelor care opun rezistență mișcării unor suprafețe în contact; frecare. 2. (Med.) Ungere și frecare a corpului cu un lichid. 3. (La pl.) Divergențe de opinii, neînțelegeri, certuri. [Pron. -ți-u-, var. (2) frecție, frecțiune, fricție s.f. / cf. fr. friction, cf. lat. frictio].
FRICȚIÚNE s. f. 1. (fiz.) interacțiune între două corpuri aflate în contact; frecare. 2. masaj constând din ungerea și frecarea corpului cu un lichid. 3. (fig., pl.) divergențe de opinii, neînțelegeri, certuri. (< fr. friction, lat. frictio)
FRICȚIÚNE ~i f. 1) Metodă de tratament prin acțiunea factorului mecanic și termic asupra organismului; masaj. 2) mai ales la pl. fig. Ciocnire de interese sau de opinii contrare; divergență de păreri. 3) fig. Acțiune de frecare a corpurilor. [Art. fricțiunea; G.-D. fricțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. friction, lat. frictio, ~onis
fricțiune f. frecare pe piele cu mâna, peria, flanela.
*fricțiúne f. (lat. frictio, -ónis, d. fricare, frĭctum, a freca. V. frec). Frecătură, tragere, masaj. – Fricțiunile se fac cu mîna uscată, o perie, o flanelă ș. a. orĭ cu mîna udă de unt-de-lemn, spirt ș. a. Ele fac membrele flexibile, regulează funcțiunile peliĭ și activează circulațiunea.
FRICȚIUNE s. (FIZ.) frecare. (Proces de ~.)
fricțiune s. v. DIVERGENȚĂ. NEÎNȚELEGERE.
frecție la picior(ul) de lemn expr. gest sau acțiune inutilă, care nu poate îndrepta o stare de fapt / care nu poate ameliora o situație neplăcută.

frecție dex

Intrare: fricțiune
fricțiune substantiv feminin
  • silabisire: -ți-u-
frecție substantiv feminin
fricție