Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru frec╚Ťie

FR├ëC╚ÜIE, frec╚Ťii, s. f. (Med.) Frecare a unei p─âr╚Ťi a corpului cu un lichid revulsiv. ÔÇô Cf. freca.[1]
FR├ŹC╚ÜIE s. f. v. fric╚Ťiune.
FRIC╚ÜI├ÜNE, fric╚Ťiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare. 2. Fig. Ne├«n╚Ťelegere, ceart─â, divergen╚Ť─â ├«ntre dou─â persoane sau dou─â grupuri de persoane; frec─âtur─â. [Pr.: -╚Ťi-u-. ÔÇô Var.: (2) fric╚Ťie s. f.] ÔÇô Din fr. friction.
FR├ëC╚ÜIE s. f. v. fric╚Ťiune.
FR├ŹC╚ÜIE s. f. v. fric╚Ťiune.
FRIC╚ÜI├ÜNE, fric╚Ťiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare 2. Fig. Ne├«n╚Ťelegere, ceart─â, divergen╚Ť─â ├«ntre dou─â persoane sau dou─â grupuri de persoane; frec─âtur─â. [Pr.: -╚Ťi-u-. ÔÇô Var.: (2) fr├ęc╚Ťie, fr├şc╚Ťie s. f.] ÔÇô Din fr. friction.
FR├ëC╚ÜIE s. f. v. fric╚Ťiune.
FRIC╚ÜI├ÜNE, fric╚Ťiuni, s. f. 1. Frecare a unei p─âr╚Ťi a corpului cu un lichid medicinal. V. masaj. Masinca ├«i f─âcea fric╚Ťiuni cu o╚Ťet la t├«mple, ├«l lega cu tulpan la cap ╚Öi-l culca ├«n iatac cu perdelele str├«nse. BASSARABESCU, V. 8. 2. Fig. (Mai ales la pl.) Ne├«n╚Ťelegeri, certuri, divergen╚Ťe ├«ntre dou─â persoane sau dou─â grupuri de persoane. ÔÇô Pronun╚Ťat: -╚Ťi-u-. ÔÇô Variant─â: (1, nerecomandabil) frec╚Ťie s. f.
*fr├ęc╚Ťie (masaj) (-╚Ťi-e) s. f., art. fr├ęc╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. fr├ęc╚Ťiei; pl. fr├ęc╚Ťii, art. fr├ęc╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
fric╚Ťi├║ne (frecare, conflict) (-╚Ťi-u-) s. f., g.-d. art. fric╚Ťi├║nii; pl. fric╚Ťi├║ni
fr├ęc╚Ťie s. f., pl. fr├ęc╚Ťii
fric╚Ťi├║ne s. f. (sil. -╚Ťi-u-), g.-d. art. fric╚Ťi├║nii; pl. fric╚Ťi├║ni
FRICȚIÚNE s. v. frecare.
FRIC╚ÜI├ÜNE s. v. divergen╚Ť─â, ne├«n╚Ťelegere.
FR├ëC╚ÜIE s.f. v. fric╚Ťiune.
FR├ŹC╚ÜIE s.f. v. fric╚Ťiune.
FRIC╚ÜI├ÜNE s.f. 1. (Fiz.) Efectul for╚Ťelor care opun rezisten╚Ť─â mi╚Öc─ârii unor suprafe╚Ťe ├«n contact; frecare. 2. (Med.) Ungere ╚Öi frecare a corpului cu un lichid. 3. (La pl.) Divergen╚Ťe de opinii, ne├«n╚Ťelegeri, certuri. [Pron. -╚Ťi-u-, var. (2) frec╚Ťie, frec╚Ťiune, fric╚Ťie s.f. / cf. fr. friction, cf. lat. frictio].
FRIC╚ÜI├ÜNE s. f. 1. (fiz.) interac╚Ťiune ├«ntre dou─â corpuri aflate ├«n contact; frecare. 2. masaj const├ónd din ungerea ╚Öi frecarea corpului cu un lichid. 3. (fig., pl.) divergen╚Ťe de opinii, ne├«n╚Ťelegeri, certuri. (< fr. friction, lat. frictio)
FRIC╚ÜI├ÜNE ~i f. 1) Metod─â de tratament prin ac╚Ťiunea factorului mecanic ╚Öi termic asupra organismului; masaj. 2) mai ales la pl. fig. Ciocnire de interese sau de opinii contrare; divergen╚Ť─â de p─âreri. 3) fig. Ac╚Ťiune de frecare a corpurilor. [Art. fric╚Ťiunea; G.-D. fric╚Ťiunii; Sil. -╚Ťi-u-] /<fr. friction, lat. frictio, ~onis
fric╚Ťiune f. frecare pe piele cu m├óna, peria, flanela.
*fric╚Ťi├║ne f. (lat. frictio, -├│nis, d. fricare, fr─şctum, a freca. V. frec). Frec─âtur─â, tragere, masaj. ÔÇô Fric╚Ťiunile se fac cu m├«na uscat─â, o perie, o flanel─â ╚Ö. a. or─ş cu m├«na ud─â de unt-de-lemn, spirt ╚Ö. a. Ele fac membrele flexibile, reguleaz─â func╚Ťiunile peli─ş ╚Öi activeaz─â circula╚Ťiunea.
FRICȚIUNE s. (FIZ.) frecare. (Proces de ~.)
fric╚Ťiune s. v. DIVERGEN╚Ü─é. NE├ÄN╚ÜELEGERE.
frec╚Ťie la picior(ul) de lemn expr. gest sau ac╚Ťiune inutil─â, care nu poate ├«ndrepta o stare de fapt / care nu poate ameliora o situa╚Ťie nepl─âcut─â.

Frec╚Ťie dex online | sinonim

Frec╚Ťie definitie

Intrare: fric╚Ťiune
fric╚Ťiune substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-u-
frec╚Ťie substantiv feminin
fric╚Ťie