frecătură definitie

7 definiții pentru frecătură

FRECĂTÚRĂ, frecături, s. f. 1. Frecare. 2. Loc care poartă urma unei frecări. 3. Fig. Mustrare aspră. 4. Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecușuri, fricțiuni. – Lat. fricatura.
FRECĂTÚRĂ, frecături, s. f. 1. Frecare. 2. Loc care poartă urma unei frecări. 3. Fig. Mustrare aspră. 4. Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecușuri, fricțiuni. – Lat. fricatura.
FRECĂTÚRĂ, (2) frecături, s. f. 1. Fricțiune. Mi-au tras o frecătură bună cu oțet de leuștean. CREANGĂ, A. 15. Mai încet din frecătură Că-mi sar și dinții din gură. MARIAN, S. 176. 2. Fig. Mustrare. ♦ (La pl.) Divergențe, neînțelegeri.
frecătúră s. f., g.-d. art. frecătúrii; pl. frecătúri
frecătúră s. f., g.-d. art. frecătúrii; pl. frecătúri
FRECĂTÚRĂ ~i f. 1) Rană mică produsă prin frecare. 2) mai ales la pl. fig. Neînțelegere între două sau mai multe persoane. /<lat. fricatura
frecătúră f., pl. ĭ. Rezultatu frecăriĭ, fricțiune. Fig. Frecuș, ocară, șicană, prelucrare: ĭ-a tras o frecătură bună.

frecătură dex

Intrare: frecătură
frecătură substantiv feminin