Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru fream─ât

FRE├üM─éT, fream─âte, s. n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mi╚Öcate de v├ónt, de valurile m─ârii etc.; frem─âtare. ÔÖŽ Murmur de voci ├«n─âbu╚Öite sau nedeslu╚Öite. ÔÖŽ Zgomot, larm─â. 2. Fig. Fior, ├«nfiorare. [Var.: (reg.) hre├ím─ât s. n.] ÔÇô Lat. fremitus.[1]
FREM─éT├ü, fre├ím─ât, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze; p. ext. despre copaci ╚Öi p─âduri, despre valurile m─ârii; la pers. 3) A produce fream─ât. 2. (Despre oameni) A se ├«nfiora, a vibra, a palpita; (despre colectivit─â╚Ťi) a se agita. ÔÇô Din fream─ât.
HREÁMĂT s. n. v. freamăt.
FRE├üM─éT, fream─âte, s. n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mi╚Öcate de v├ónt, de valurile m─ârii etc.; frem─âtare. ÔÖŽ Murmur de voci ├«n─âbu╚Öite sau nedeslu╚Öite. ÔÖŽ Zgomot, larm─â. 2. Fig. Fior, ├«nfiorare. [Var.: (reg.) hre├ím─ât s. n.] ÔÇô Lat. fremitus.
FREM─éT├ü, fre├ím─ât, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze; p. ext. despre copaci ╚Öi p─âduri, despre valurile m─ârii; la pers. 3) A produce fream─ât. 2. (Despre oameni) A se ├«nfiora, a vibra, a palpita; (despre colectivit─â╚Ťi) a se agita. ÔÇô Din fream─ât.
HREÁMĂT, hreamăte, s. n. (Reg.) V. freamăt.
FRE├üM─éT, fream─âte, s. n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mi╚Öcate de v├«nt, de valurile m─ârii etc. V├«ntul sufla mai cu putere, aducind ├«n odaie suspine ╚Öi fream─âtul copacilor. DUN─éREANU, CH. 10. Mi-e dor de fream─ât lin de brazi, De murmur tainic de izvor. IOSIF, P. 64. O, mam─â, dulce mam─â, din negur─â de vremi, Pe fream─âtul de frunze la tine tu m─â chemi. EMINESCU, O. I 129. Fream─âtul frunzelor avea un sunet misterios care da fiori. ALECSANDRI, C. 41. ÔÖŽ Murmur de voci ├«n─âbu╚Öite sau nedeslu╚Öite. Erau mul╚Ťi acuma ╚Öi plutea deasupra lor un fream─ât de glasuri. DUMITRIU, N. 253. ├Än noapte, sub poale de codru-nverzit, E fream─ât de glasuri, un tainic ╚Öoptit; Ard galbene flac─âri ╚Öi-n zare de foc Vezi chipuri sinistre gr─âmad─â-ntr-un loc. CO╚śBUC, P. I 142. ÔÖŽ Zgomot, larm─â. E fream─ât ├«n zare: e tunul, Ori c├«ntec de clopot din sat? CO╚śBUC, P. II 46. Ce mai fream─ât, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot ╚Öi de arme ╚Öi de bucium. EMINESCU, O. I 147. Scot palo╚Öele-n soare cu-n fream─ât de o╚Ťel. ALECSANDRI, P. A. 146. 2. Fig. Fior, ├«nfiorare. ├Än r├«ndurile mul╚Ťimii ├«ncepu s─â creasc─â un fream─ât de bucurie. SAHIA, N. 107. Aceste cuvinte, a╚Öa dulce ╚Öoptite, de╚Öteptar─â ├«n inima voinicului un fream─ât necunoscut. ODOBESCU, S. III 199. Deodat-un fream─ât zboar─â De-a lungul prin o╚Ötime ╚Öi-n gloat─â se str─âcoar─â. ALECSANDRI, P. III 337. ÔÇô Variant─â: hre├ím─ât (LESNEA, I 8, TOP├ÄRCEANU, S. A. 106) s. n.
FREM─éT├ü, fre├ím─ât, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze, p. ext. despre copaci ╚Öi p─âduri) A produce fream─ât. V. fo╚Öni. Un tei frem─âta lin la o boare de v├«nt ╚Öi trimetea miros puternic ├«n odaia lui plin─â de lucruri vechi. SADOVEANU, O. IV 428. ├Ämi fream─ât─â frunza, ÔÇô iar apele-mi c├«nt─â ╚śi toate ca-n vis ├«mi apar. IOSIF, P. 3. Fream─ât─â codrii de vuietul apelor. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 141. ÔŚŐ Fig. Doina frem─âta ├«n ad├«ncuri. SADOVEANU, O. I 299. ÔÖŽ Tranz. A face s─â tremure, a mi╚Öca. Arinii ╚Öi plopii ├«╚Öi fream─ât─â nelini╚Öti╚Ťi frunza. CAMIL PETRESCU, O. I 326. ÔŚŐ Fig. Ascult cum ├«╚Öi fream─ât─â c├«ntul P─âdurea, p─âr├«ul ╚Öi v├«ntul. CO╚śBUC, P. II 89. 2. (Despre oameni) A se ├«nfiora, a tres─âlta. Frem─ât├«nd ├«ntreag─â, se ridic─â Cu ochii-ntuneca╚Ťi. TOMA, C. V. 146. ÔÖŽ (Despre colectivit─â╚Ťi) A se mi╚Öca, a se agita. Fream─ât─â mul╚Ťimea-n sal─â, V─âlur├«nd cu ner─âbdare; Sun─â tobele puternic, ╚Üip─â vesele fanfare. IOSIF, T. 80. ÔŚŐ (Despre locul unde se agit─â o mul╚Ťime) Sala de cinematograf provincial... era plin─â, cald─â, frem─âta de zgomot st─âp├«nit. DUMITRIU, N. 291. Clocoteau ├«mprejurimile de zgomot ╚Öi p├«n─â dincolo de ├«ntinsurile Podenilor c├«mpia frem─âta ca un stup. MIHALE, O. 317.
HREÁMĂT s. n. v. freamăt.
freámăt s. n., pl. freámăte
frem─ât├í (a frem─âta) vb., ind. prez. 1 sg. fre├ím─ât, 2 sg. fre├ím─â╚Ťi, 3 fre├ím─ât─â; conj. prez. 3 s─â fre├ím─âte
freámăt s. n. (sil. frea-), pl. freámăte
frem─ât├í vb., ind. prez. 1 sg. fre├ím─ât, 2 sg. fre├ím─â╚Ťi, 3 sg. fre├ím─ât─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. fr├ęmete
frem─ât├í vb., ind. prez. pers. 1 fre├ím─ât, 2 fr├ęme╚Ťi, 3 fre├ím─ât─â; conj. prez. pers. 3 s─â fr├ęmete
FRE├üM─éT s. 1. v. agita╚Ťie. 2. v. fo╚Önet. 3. ╚Öuierat, v├ój├óit, (fig.) geam─ât. (~ul v├óntului.) 4. v. zgomot. 5. fior, ├«nfiorare. (Un ~ trece prin mul╚Ťime.) 6. palpitare, palpita╚Ťie, pulsa╚Ťie, trepida╚Ťie. (~ul vie╚Ťii.)
FREMĂTÁ vb. 1. v. agita. 2. v. tremura. 3. v. tresălta. 4. a palpita, a pulsa, a vibra, a zvâcni. (~ în el o mare bucurie.)
fre├ím─ât (-├ęmete), s. m. ÔÇô 1. ├Änfiorare, fior. ÔÇô 2. Murmur, zvon. ÔÇô 3. Zgomot, rumoare. ÔÇô Var. (Mold.) hream─ât. Lat. fr─Ľm─ştus (Pu╚Öcariu 645; Candrea-Dens., 636; REW 3492; DAR; Byck-Graur, BL, I, 19), cf. it., sp., port. (fr├ęmito), v. fr. friente, gal. fremido. ÔÇô Der. frem─âta, vb. (a se ├«nfiora; a vibra), care ar putea reprezenta ╚Öi lat. fr─Ľm─şt─üre (Pu╚Öcariu 646), cf. v tosc. fremitare, cors. frumita ÔÇ×a nechezaÔÇŁ; frem─ât─âtor, adj. (agitat, care fream─ât─â).
FRE├üM─éT ~e n. 1) Zgomot u╚Öor ╚Öi monoton produs de unele fenomene naturale (frunze, valuri etc). ~ul codrului. 2) Zgomot surd ╚Öi confuz de voci; murmur; rumoare. 3) fig. Emo╚Ťie puternic─â cauzat─â de o zguduire nervoas─â; fior. /<lat. fremitus
A FREM─éT├ü fre├ím─ât intranz. 1) (despre frunze, p─âduri, ape etc.) A produce un zgomot u╚Öor ╚Öi ├«n─âbu╚Öit, mi╚Öc├óndu-se ├«ncet (sub actiunea v├óntului, ploii etc.). 2) (despre grupuri de oameni) A-╚Öi exprima atitudinea (mai ales dezaprobarea) prin agita╚Ťie ╚Öi murmur. 3) (despre persoane) A fi cuprins de o emo╚Ťie puternic─â; a palpita; a vibra. 4) fig. A se mi╚Öca ├«n tremur. /Din fream─ât
freamăt n. 1. mișcare sgomotoasă (în special vorbind de frunzele agitate de vânt); 2. fig. freamăt de suspine AL. [Lat. FREMITUS].
fremătà v. a scoate un freamăt: lung freamătă codrii.
fre├ím─ât n., pl. fremete, ca gemete (lat. fr├ęmitus, it. sp. pg. fr├ęmito, vfr. friente). Fo╚Önet, zgomotu frunzelor b─âtute de v├«nt: fream─âtu plopilor. ÔÇô Vech─ş (Nec. Let. 2, 261) hre├ím─ât, la Dos. ghre├ím─ât, la Stam. 336 vre├ím─ât, ├«n sud re├ím─ât ╚Öi r├ím─ât, h─ârm─âla─şe, tumult.
*frem, -├║t, a fr├ęme v. intr. (lat. fr├ęmere). Em. Fac frem─ât. ÔÇô Uni─ş a┼ş ├«nceput a zice a frem─âta (e┼ş frem─ât, el fream─ât─â, s─â fremete).
hreámăt, V. freamăt.
FREAM─éT s. 1. agita╚Ťie, clocot, fr─âm├«ntare, ├«nvolburare, t─âl─âzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare, (rar) zbuciumeal─â. (~ apelor ie╚Öite din matc─â.) 2. f├«╚Ö├«it, fo╚Önet, murmur, sunet, susur, susurare, ╚Öoapt─â, ╚Öopot, (rar) ╚Öo╚Öet. (~ de frunze.) 3. v├«j├«it, (fig.) geam─ât. (~ v├«ntului.) 4. g─âl─âgie, larm─â, tumult, vuiet, zgomot. (Ce ~ se aude?) 5. fior, ├«nfiorare. (Un ~ trece prin mul╚Ťime.) 6. palpitare, palpita╚Ťie, pulsa╚Ťie, trepida╚Ťie. (~ vie╚Ťii.)
FREM─éTA vb. 1. a (se) agita, a clocoti, a (se) fr─âm├«nta, a (se) ├«nvolbura, a (se) zbate, a (se) zbuciuma, (├«nv. ╚Öi reg.) a s─âlta, (├«nv.) a (se) s─âlb─âtici. (Apele crescute ~ ├«n matc─â.) 2. a se ├«nfiora, a palpita, a tremura. (N─ârile ├«i ~.) 3. a se ├«nfiora, a palpita, a tres─âlta, a tres─âri, a vibra. (~ de bucurie, de emo╚Ťie.) 4. a palpita, a pulsa, a vibra, a zv├«cni. (~ ├«n el o mare bucurie.)

Fream─ât dex online | sinonim

Fream─ât definitie

Intrare: fream─ât
fream─ât substantiv neutru
  • silabisire: frea-
hream─ât
Intrare: frem─âta (2 fream─â╚Ťi)
frem─âta 2 fream─â╚Ťi verb grupa I conjugarea I
Intrare: frem─âta (2 freme╚Ťi)
frem─âta 2 freme╚Ťi verb grupa I conjugarea I