fraudare definitie

2 intrări

16 definiții pentru fraudare

FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.
FRAUDÁRE, fraudări, s. f. Acțiunea de a frauda. [Pr.: fra-u-] – V. frauda.
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.
FRAUDÁRE, fraudări, s. f. Acțiunea de a frauda. [Pr.: fra-u-] – V. frauda.
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A defrauda. – Pronunțat: fra-u-.
fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză
*fraudáre (fra-u-) s. f., g.-d. art. fraudắrii; pl. fraudắri
fraudá vb. (sil. fra-u-), ind. prez. 1 sg. fraudéz, 3 sg. și pl. fraudeáză
fraudáre s. f., pl. fraudări
FRAUDÁ vb. v. defrauda, delapida, sustrage.
FRAUDÁ vb. I. tr. A înșela, a fura pe cineva; a defrauda. [Pron. fra-u-. / < fr. frauder, it. fraudare].
FRAUDÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a frauda; înșelare, defraudare. [< frauda].
FRAUDÁ vb. tr. a comite o fraudă; a defrauda. (< fr. frauder, lat. fraudare)
A FRAUDÁ ~éz tranz. (despre bunuri materiale) A păgubi prin fraudă. [Sil. fra-u-] /<fr. frauder, lat. fraudare
*fraudéz v. tr. (lat. fraudare). Rar. Înșel, frustrez: a frauda vama. V. intr. Comit fraude: a frauda la un examin.
frauda vb. v. DEFRAUDA. DELAPIDA. SUSTRAGE.

fraudare dex

Intrare: frauda
frauda verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: fra-u-
Intrare: fraudare
fraudare substantiv feminin