Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru fraudare

FRAUD├ü, fraudez, vb. I. Tranz. A s─âv├ór╚Öi o fraud─â; a defrauda. [Pr.: fra-u-] ÔÇô Din fr. frauder, lat. fraudare.
FRAUD├üRE, fraud─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a frauda. [Pr.: fra-u-] ÔÇô V. frauda.
FRAUD├ü, fraudez, vb. I. Tranz. A s─âv├ór╚Öi o fraud─â; a defrauda. [Pr.: fra-u-] ÔÇô Din fr. frauder, lat. fraudare.
FRAUD├üRE, fraud─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a frauda. [Pr.: fra-u-] ÔÇô V. frauda.
FRAUD├ü, fraudez, vb. I. Tranz. A defrauda. ÔÇô Pronun╚Ťat: fra-u-.
fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză
*fraudáre (fra-u-) s. f., g.-d. art. fraudắrii; pl. fraudắri
fraud├í vb. (sil. fra-u-), ind. prez. 1 sg. fraud├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. fraude├íz─â
fraudáre s. f., pl. fraudări
FRAUDÁ vb. v. defrauda, delapida, sustrage.
FRAUDÁ vb. I. tr. A înșela, a fura pe cineva; a defrauda. [Pron. fra-u-. / < fr. frauder, it. fraudare].
FRAUD├üRE s.f. Ac╚Ťiunea, faptul de a frauda; ├«n╚Öelare, defraudare. [< frauda].
FRAUDÁ vb. tr. a comite o fraudă; a defrauda. (< fr. frauder, lat. fraudare)
A FRAUD├ü ~├ęz tranz. (despre bunuri materiale) A p─âgubi prin fraud─â. [Sil. fra-u-] /<fr. frauder, lat. fraudare
*fraud├ęz v. tr. (lat. fraudare). Rar. ├Än╚Öel, frustrez: a frauda vama. V. intr. Comit fraude: a frauda la un examin.
frauda vb. v. DEFRAUDA. DELAPIDA. SUSTRAGE.

Fraudare dex online | sinonim

Fraudare definitie

Intrare: frauda
frauda verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: fra-u-
Intrare: fraudare
fraudare substantiv feminin