Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru fraud─â

FRAUD├ü, fraudez, vb. I. Tranz. A s─âv├ór╚Öi o fraud─â; a defrauda. [Pr.: fra-u-] ÔÇô Din fr. frauder, lat. fraudare.
FR├üUD─é, fraude, s. f. (Jur.) S─âv├ór╚Öirea cu rea-credin╚Ť─â, pentru a ob╚Ťine foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia (p─âgubitoare pentru alt─â persoan─â); ho╚Ťie. ÔÖŽ Sum─â sustras─â prin ├«n╚Öel─âciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] ÔÇô Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis.
FRAUD├ü, fraudez, vb. I. Tranz. A s─âv├ór╚Öi o fraud─â; a defrauda. [Pr.: fra-u-] ÔÇô Din fr. frauder, lat. fraudare.
FR├üUD─é, fraude, s. f. ├Än╚Öel─âciune, act de rea-credin╚Ť─â s─âv├ór╚Öit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; ho╚Ťie. ÔÖŽ Sum─â sustras─â prin ├«n╚Öel─âciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] ÔÇô Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis.
FRAUD├ü, fraudez, vb. I. Tranz. A defrauda. ÔÇô Pronun╚Ťat: fra-u-.
FR├üUD─é, fraude, s. f. ├Än╚Öel─âciune, act de rea-credin╚Ť─â s─âv├«r╚Öit de cineva pentru a realiza un profit material ├«n detrimentul altuia. Am voit... s─â surprindem fraudele. ALECSANDRI, T. 1705. ÔÇô Pronun╚Ťat: fra-u-.
fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză
fráudă (fra-u-) s. f., g.-d. art. fráudei; pl. fráude
fraud├í vb. (sil. fra-u-), ind. prez. 1 sg. fraud├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. fraude├íz─â
fráudă s. f. (sil. fra-u-), g.-d. art. fráudei; pl. fráude
FRAUDÁ vb. v. defrauda, delapida, sustrage.
FR├üUD─é s. (JUR.) delapidare, escrocherie, ho╚Ťie, (livr.) malversa╚Ťie, (fig.) m├ónc─âtorie. (A comite o ~.)
FRAUDÁ vb. I. tr. A înșela, a fura pe cineva; a defrauda. [Pron. fra-u-. / < fr. frauder, it. fraudare].
FR├üUD─é s.f. ├Än╚Öel─âtorie, ho╚Ťie, act de rea-credin╚Ť─â f─âcut cu scopul de a realiza profituri personale. ÔÖŽ Sum─â sustras─â prin ├«n╚Öel─âtorie, prin defraudare. [< fr., it. fraude, cf. lat. fraus].
FRAUDÁ vb. tr. a comite o fraudă; a defrauda. (< fr. frauder, lat. fraudare)
FR├üUD─é s. f. act de rea-credin╚Ť─â cu scop de profit, prin provocarea unei pagube; ho╚Ťie. ÔŚŐ sum─â sustras─â. (< fr. fraude, lat. fraus, -dis)
A FRAUD├ü ~├ęz tranz. (despre bunuri materiale) A p─âgubi prin fraud─â. [Sil. fra-u-] /<fr. frauder, lat. fraudare
FR├üUD─é ~e f. 1) Sustragere de bunuri materiale pentru a ob╚Ťine un profit, p─âgubind pe altul. 2) Sum─â de bani sustras─â prin ├«n╚Öelarea ├«ncrederii. [G.-D. fraudei; Sil. fra-u-] /<fr. fraude, lat. fraus, ~dis
fraud─â f. 1. ├«n╚Öel─âciune, fapt─â de rea credin╚Ť─â; 2. sustragere de m─ârfuri sau de proviziuni dela taxele vamale.
*fr├íud─â f., pl. e (lat. fraus, fraudis). ├Än╚Öel─âc─şune (falsific├«nd un bilet, substr─âg├«nd o marf─â f─âr─â s─â pl─âte╚Öt─ş vam─â, contraband─â ╚Ö. a.) Pin fraud─â, pin ├«n╚Öel─âc─şune, ├«n╚Öel├«nd.
*fraud├ęz v. tr. (lat. fraudare). Rar. ├Än╚Öel, frustrez: a frauda vama. V. intr. Comit fraude: a frauda la un examin.
frauda vb. v. DEFRAUDA. DELAPIDA. SUSTRAGE.
FRAUD─é s. (JUR.) delapidare, escrocherie, ho╚Ťie, (livr.) malversa╚Ťie, (fig.) m├«nc─âtorie. (A comite o ~.)
FR├üUD─é (< fr.) s. f. (Dr.) S─âv├ór╚Öirea cu rea-credin╚Ť─â, pentru a ob╚Ťine foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia (p─âgubitoare pentru alt─â persoan─â); ho╚Ťie. ÔŚŐ Frauda creditorilor = s─âv├ór╚Öirea, de c─âtre debitor, a unor acte p─âgubitoare pentru creditor (ex. ├«nstr─âinarea unor bunuri ale debitorului, av├ónd cuno╚Ötin╚Ť─â de faptul c─â prin aceasta devine insolvabil). ÔŚŐ F. de lege = ├«ncheierea unui act juridic cu scopul de a ├«nc─âlca o dispozi╚Ťiune legal─â imperativ─â sau prohibitiv─â.

Fraud─â dex online | sinonim

Fraud─â definitie

Intrare: fraud─â
fraud─â substantiv feminin
  • silabisire: fra-u-
Intrare: frauda
frauda verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: fra-u-