Dicționare ale limbii române

17 definiții pentru franj

FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament, la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. 2. (Fiz.; în forma franjă) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. [Var.: fránjă s. f.] – Din fr. frange.
FRÁNJĂ s. f. v. franj.
FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament, la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. 2. (Fiz.) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. [Var.: (2) fránjă s. f.] – Din fr. frange.
FRÁNJĂ s. f. v. franj.
FRANJ, franjuri, s. n. (Mai ales la pl.) Fire (de bumbac, mătase, lînă etc.) care atîrnă unul lîngă altul ca ornament, la marginea unei stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. Rupe un fir din franjurile pernei. CAMIL PETRESCU, T. II 296. Era îmbrăcată într-o rochie de mătase lila, cu franjuri negre. ARDELEANU, D. 157.
franj (ornament textil) s. n., pl. fránjuri
fránjă (dungă de lumină) s. f., art. fránja, g.-d. art. fránjei; pl. fránje
franj (ornament textil) s. n., pl. fránjuri
fránjă (dungă de lumină) s. f., art. fránja, g.-d. art. fránjei; pl. fránje
FRANJ s. (pop. și fam.) țarțam, (pop.) țurțur, (înv. și reg.) peleș, (reg.) roit. (~ la perdele.)
FRANJ s.n. (La pl.) 1. Fire (de mătase, de lână etc.) lăsate să atârne la marginea unei cuverturi, a unei perdele etc. 2. (Anat.) Formație filamentoasă care alcătuiește marginea unui organ. [pl. -uri. / < fr. frange].
FRÁNJĂ s.f. Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran printr-un fenomen de interferență luminoasă. [< fr. frange].
FRANJ s. n. (pl.) 1. fibre lăsate să atârne la marginea unei cuverturi, a unei perdele. 2. (anat.) formație filamentoasă la marginea unui organ. 3. (geol.) structură foarte ondulată, adesea sub formă de unghiuri ascuțite. (< fr. frange)
FRÁNJĂ s. f. fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul de interferență luminoasă. (< fr. frange)
FRANJ ~uri n. mai ales la pl. Fascicul de fire prins ca ornament de marginea unor piese (decorative sau vestimentare). /<fr. frange
*franj n., pl. urĭ (fr. frange, d. it. frangia, d. lat. fĭmbria. V. frînghie). Pl. Mold. Barb. Cĭucurĭ, canafurĭ micĭ și dese pe marginea uneĭ draperiĭ.
FRANJ s. (pop. și fam.) țarțam, (pop.) țurțur, (înv. și reg.) peleș, (reg.) roit. (~ la perdele.)

Franj dex online | sinonim

Franj definitie

Intrare: franj
franjă substantiv feminin
franj substantiv neutru