franciu definitie

10 definiții pentru franciu

FRÁNCIU s. n. Element chimic radioactiv, ultimul din familia metalelor alcaline, descoperit pe cale artificială. – Din fr. francium.
FRÁNCIU s. n. Element chimic radioactiv, ultimul din familia metalelor alcaline, descoperit pe cale artificială. – Din fr. francium.
fránciu [ciu pron. ciu] s. n., art. fránciul; simb. Fr
fránciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. fránciul; simb. Fr
FRÁNCIU s.n. Element chimic radioactiv. [Pron. -ciu, var. francium s.n. / < fr. francium].
FRÁNCIUM s.n. v. franciu.
FRÁNCIU s. n. element chimic radioactiv din grupa metalelor alcaline. (< fr. francium)
fráncium s. (chim.) Element chimic radioactiv ◊ „Două echipe de fizicieni au reușit recent la separatorul de izotopi al Centrului european de cercetări nucleare (C.E.R.N.) de la Meyrin-Geneva să realizeze prima observare a unei radiații optice a elementului «francium».Sc. 24 III 78 p. 6 [var. franciu] (din fr., engl. francium, germ. Francium; PR 1948; CO; LTR; DEX, DN3)
Fr, simbol chimic pentru franciu.
FRÁNCIU (< fr.; {s} fr. France „Franța”) s. n. Element chimic radioactiv, cu caracter metalic, din grupa metalelor alcaline (Fr; nr. at. 87, m. at. 223). Izotopul natural cel mai stabil 223Fr apare în natură în cantități extrem de mici, prin dezintegrarea actiniului. A fost descoperit (1939) de Marguerite Perey, dar n-a fost izolat în cantități apreciabile, fiind extrem de instabil (timp de înjumătățire 223 Fr = 21 min.). Proprietățile sale chimice se aseamănă cu ale cesiului.

franciu dex

Intrare: franciu
franciu substantiv neutru (numai) singular
  • pronunție: -cĭu
Fr simbol
francium substantiv neutru (numai) singular