francheță definitie

7 definiții pentru francheță

FRANCHÉȚĂ s. f. v. franchețe.
FRANCHÉȚE s. f. Faptul de a-și spune deschis gândurile; calitatea de a fi franc3; sinceritate. [Var.: franchéță s. f.] – Din it. franchezza.
FRANCHÉȚĂ s. f. v. franchețe.
FRANCHÉȚĂ s. f. v. franchețe.
FRANCHÉȚE s. f. (Și în forma francheță) Faptul de a-și spune deschis gîndurile; calitatea de a fi franc2, sinceritate. Te-a supărat francheța mea? C. PETRESCU, C. V. 110. În toate articolele lui se vede curajul și francheța unui om drept. VLAHUȚĂ, O. A. 260. Unii critici au avut francheța de a lăuda în opera mea tot ce le-a părut demn de laudă. ALECSANDRI, T. II 55. -Variantă: franchéță s. f.
FRANCHÉȚĂ s.f. v. franchețe.
francheță f. sinceritate, lealitate.

francheță dex

Intrare: francheță
francheță