francatură definitie

6 definiții pentru francatură

FRANCATÚRĂ, francaturi, s. f. Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență. – Franca + suf. -tură.
FRANCATÚRĂ, francaturi, s. f. Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență. – Franca + suf. -tură.
francatúră s. f., pl. francatúri
FRANCATÚRĂ s.f. (Rar) Francare a trimiterilor poștale. ♦ Timbrele folosite în acest scop. [< germ. Frankatur].
FRANCATÚRĂ s. f. francare a trimiterilor poștale. ◊ mărcile și ștampilele aplicate pe o corespondență. (< germ. Frankatur)
FRANCATÚRĂ ~i f. Ansamblu de mărci poștale și ștampile aplicate pe o corespondență. /a franca + suf. ~tură

francatură dex

Intrare: francatură
francatură substantiv feminin