Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru francatur─â

FRANCAT├ÜR─é, francaturi, s. f. Ansamblul m─ârcilor po╚Ötale ╚Öi al ╚Ötampilelor aplicate pe o coresponden╚Ť─â. ÔÇô Franca + suf. -tur─â.
FRANCAT├ÜR─é, francaturi, s. f. Ansamblul m─ârcilor po╚Ötale ╚Öi al ╚Ötampilelor aplicate pe o coresponden╚Ť─â. ÔÇô Franca + suf. -tur─â.
francat├║r─â s. f., pl. francat├║ri
FRANCAT├ÜR─é s.f. (Rar) Francare a trimiterilor po╚Ötale. ÔÖŽ Timbrele folosite ├«n acest scop. [< germ. Frankatur].
FRANCAT├ÜR─é s. f. francare a trimiterilor po╚Ötale. ÔŚŐ m─ârcile ╚Öi ╚Ötampilele aplicate pe o coresponden╚Ť─â. (< germ. Frankatur)
FRANCAT├ÜR─é ~i f. Ansamblu de m─ârci po╚Ötale ╚Öi ╚Ötampile aplicate pe o coresponden╚Ť─â. /a franca + suf. ~tur─â

Francatur─â dex online | sinonim

Francatur─â definitie

Intrare: francatur─â
francatur─â substantiv feminin