franțuzoaică definitie

17 definiții pentru franțuzoaică

FRANȚÚZ, franțuji, s. m. (Pop.) Francez. – Din rus. franțuz.
FRANȚUZOÁICĂ, franțuzoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțușcă. – Franțuz + suf. -oaică.
FRANȚÚZ, franțuji, s. m. (Pop.) Francez. – Din rus. franțuz.
FRANȚUZOÁICĂ, franțuzoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Franței sau este originară de acolo; franțușcă. – Franțuz + suf. -oaică.
FRANȚÚZ, franțuji, s. m. (Învechit și popular) Francez2. Trimite-le-n dor și jele Pe fața pămîntului, Pe șuierul vîntului, În țeara franțuzului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 307.
FRANȚUZOÁICĂ, franțuzoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Franței sau este originară din Franța.
franțúz (înv.) s. m., pl. franțúji
franțuzoáică s. f., g.-d. art. franțuzoáicei; pl. franțuzoáice
franțúz s. m., pl. franțúji
franțuzoáică s. f. (sil. -zoai-), g.-d. art. franțuzoáicei; pl. franțuzoáice
FRANȚÚZ s. v. francéz.
FRANȚUZOÁICĂ s. (înv.) franțușcă.
franțuz(esc) a. francez. [Rus. FRANȚUZŬ (din nemț. Franzose).
Franțúz, -oáĭcă și (Mold.), -úșcă s., pl. jĭ, e, ște (oaĭ o silabă. Rus. Francúz, Francúženka, pol. Francúz, Francuzka, d. germ. Franzose, it. Francese, Francez). Vechĭ. Azĭ fam. Francez, locuitor din Francia. S. n., pl. urĭ. Cheĭe franceză (p. șuruburĭ).
franțuz s. v. FRANCEZ.
FRANȚUZOAICĂ s. (înv.) franțușcă.
franțuzoaică, franțuzoaice s. f. (er.) 1. iubită, amantă. 2. logodnică. 3. soție.

franțuzoaică dex

Intrare: franțuz
franțuz substantiv masculin admite vocativul
franțuzoaică substantiv feminin admite vocativul
  • silabisire: -zoai-