fraieri definitie

18 definiții pentru fraieri

FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.
fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere
fráier s. m., adj. m. (sil. fra-ier), pl. fráieri; f. sg. fráieră, g.-d. art. fráierei, pl. fráiere
FRÁIER adj. v. credul, naiv, prost.
FRAIERÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.
FRÁIER, -Ă s. m. f., adj. (om) prost, care nu știe să profite într-o anumită împrejurare. (< germ. Freier)
fráier (fráieri), s. m.1. (Arg.) Om prost, care este furat sau de la care se obține vreun avantaj. – 2. (Arg.) Ins, tip. Germ. Freier „pretendent, logodnic” (Graur, GS, VI, 335), cf. pol. frajerz „logodnic” (Graur, BL, IV, 82), ceh. frajer (Berneker 283), cr. frajar. Semantismul pare să se explice prin ideea că logodnicul este întotdeauna tras pe sfoară. După Vasiliu, GS, VII, 114, din germ. Freiherr „domn”. Der. fraieri, vb. (a înșela, a trage pe sfoară, a escroca); fraiereală, s. f. (escrocherie; lenevie); fraierește, adv. (ca pungașii).
FRÁIER ~i m. 1) Persoană care nu poate profita de anumite împrejurări; om nedescurcăreț; prost. 2) Persoană care iese din comun prin îmbrăcăminte și ținută extravagantă. [Sil. fra-ier] /<germ. Freier
A FRAIERÍ ~ésc tranz. fam. (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr (recurgând la o șmecherie); a induce în eroare; a amăgi; a păcăli; a șmecheri; a înșela; a minți. /Din fraier
A SE FRAIERÍ mă ~ésc intranz. fam. A avea ținută de fraier; a-și etala exteriorul sau îmbrăcămintea. /Din fraier
fraier adj. v. CREDUL. NAIV. PROST.
fraieri vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.
a lua (pe cineva) de fazan / de fraier expr. 1. v. a lua împrejur 2. a crede (pe cineva) prost
a se însemna / a se înțepa fraierul expr. (d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că i se umblă în buzunare.
fraier coclit / cu cioc expr. om prost la culme.
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli
se îndoaie fraierul expr. (deț.) gardianul își schimbă impresia inițială / părerea negativă despre un deținut.

fraieri dex

Intrare: fraieri
fraieri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: fraier (s.m.)
fraier substantiv masculin
  • silabisire: fra-ier
Intrare: fraier (adj.)
fraier adjectiv
  • silabisire: fra-ier