Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru fragmentat

FRAGMENT├ü, fragmentez, vb. I. Tranz. A ├«mp─âr╚Ťi, a t─âia, a rupe ├«n fragmente; a ├«mbuc─ât─â╚Ťi. ÔÇô Din fr. fragmenter.
FRAGMENT├ü, fragmentez, vb. I. Tranz. A ├«mp─âr╚Ťi, a t─âia, a rupe ├«n fragmente; a ├«mbuc─ât─â╚Ťi. ÔÇô Din fr. fragmenter.
FRAGMENT├ü, fragmentez, vb. I. Tranz. A ├«mp─âr╚Ťi, a t─âia, a rupe ├«n fragmente; a ├«mbuc─ât─â╚Ťi. V. frac╚Ťiona.
fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză
fragment├í vb., ind. prez. 1 sg. fragment├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. fragmente├íz─â
FRAGMENT├ü vb. 1. v. ├«mp─âr╚Ťi. 2. a diviza, a ├«mp─âr╚Ťi, a segmenta. (A ~ o fraz─â ├«n propozi╚Ťii.)
FRAGMENT├üT adj. divizat, frac╚Ťionat, ├«mp─âr╚Ťit, segmentat. (Un tot ~.)
FRAGMENT├ü vb. I. tr. A ├«mp─âr╚Ťi, a rupe ├«n fragmente; a ├«mbuc─ât─â╚Ťi. [< fr. fragmenter].
FRAGMENT├ü vb. tr. a ├«mp─âr╚Ťi ├«n fragmente; a frac╚Ťiona, a segmenta. (< fr. fragmenter)
A FRAGMENT├ü ~├ęz tranz. (obiecte integrale) A ├«mp─âr╚Ťi ├«n fragmente. /<fr. fragmenter
fragmentà v. a reduce în fragmente.
fragment├ęz v. tr. (lat. fragmentare, fr. -enter. V. fr─âm├«nt). Prefac ├«n fragmente.
FRAGMENTA vb. 1. a desp─âr╚Ťi, a divide, a diviza, a frac╚Ťiona, a ├«mbuc─ât─â╚Ťi, a ├«mp─âr╚Ťi, a scinda, a sec╚Ťiona, a separa, a t─âia. (~ bucata ├«n trei.) 2. a diviza, a ├«mp─âr╚Ťi, a segmenta. (A ~ o fraz─â ├«n propozi╚Ťii.)
FRAGMENTAT adj. divizat, frac╚Ťionat, ├«mp─âr╚Ťit, segmentat. (Un tot ~.)

Fragmentat dex online | sinonim

Fragmentat definitie

Intrare: fragmenta
fragmenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fragmentat
fragmentat