fragmentare definitie

33 definiții pentru fragmentare

FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.
FRAGMENTÁR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente. – Din fr. fragmentaire.
FRAGMENTÁRE, fragmentări, s. f. Acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație. – V. fragmenta.
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.
FRAGMENTÁR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente, fărâmițat. – Din fr. fragmentaire.
FRAGMENTÁRE, fragmentări, s. f. Acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație. – V. fragmenta.
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. V. fracționa.
FRAGMENTÁR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente, fărîmițat. Manuscris fragmentar. Expunere fragmentară.
FRAGMENTÁRE s. f. Acțiunea de a fragmenta; împărțire în bucăți, îmbucătățire.
fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză
fragmentár adj. m., pl. fragmentári; f. fragmentáră, pl. fragmentáre
fragmentáre s. f., g.-d. art. fragmentắrii; pl. fragmentắri
fragmentá vb., ind. prez. 1 sg. fragmentéz, 3 sg. și pl. fragmenteáză
fragmentár adj. m., pl. fragmentári; f. sg. fragmentáră, pl. fragmentáre
fragmentáre s. f., g.-d. art. fragmentării; pl. fragmentări
FRAGMENTÁ vb. 1. v. împărți. 2. a diviza, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.)
FRAGMENTÁR adj. incomplet, necomplet, parțial. (Publicarea ~ a unei opere.)
FRAGMENTÁRE s. v. împărțire.
FRAGMENTÁ vb. I. tr. A împărți, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. [< fr. fragmenter].
FRAGMENTÁR, -Ă adj. Făcut, format din fragmente; incomplet, fărâmițat. [Cf. fr. fragmentaire].
FRAGMENTÁRE s.f. Acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; fragmentație. [< fragmenta].
FRAGMENTÁ vb. tr. a împărți în fragmente; a fracționa, a segmenta. (< fr. fragmenter)
FRAGMENTÁR, -Ă adj. format din fragmente; incomplet. (< fr. fragmentaire)
A FRAGMENTÁ ~éz tranz. (obiecte integrale) A împărți în fragmente. /<fr. fragmenter
FRAGMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care este alcătuit din fragmente; care constă din fragmente. /<fr. fragmentaire
fragmentà v. a reduce în fragmente.
fragmentar a. în stare de fragmente.
*fragmentár, -ă adj. (d. fragment; fr. -entaire). În stare de fragmente: operă fragmentară.
fragmentéz v. tr. (lat. fragmentare, fr. -enter. V. frămînt). Prefac în fragmente.
FRAGMENTA vb. 1. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a separa, a tăia. (~ bucata în trei.) 2. a diviza, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.)
FRAGMENTAR adj. incomplet, necomplet, parțial. (Publicarea ~ a unei opere.)
FRAGMENTARE s. dividere, divizare, diviziune, fracționare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație. (~ unui întreg.)
FRAGMENTÁRE s. f. (< fragmentá < fr. fragmenter): delimitare a propoziției în părți de propoziție sau în GN și GV (v. grup nominal și grup verbal).

fragmentare dex

Intrare: fragmenta
fragmenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fragmentare
fragmentare substantiv feminin
Intrare: fragmentar
fragmentar adjectiv