Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

33 defini╚Ťii pentru fragmentare

FRAGMENT├ü, fragmentez, vb. I. Tranz. A ├«mp─âr╚Ťi, a t─âia, a rupe ├«n fragmente; a ├«mbuc─ât─â╚Ťi. ÔÇô Din fr. fragmenter.
FRAGMENT├üR, -─é, fragmentari, -e, adj. Care reprezint─â unul sau mai multe fragmente; incomplet, ├«n fragmente. ÔÇô Din fr. fragmentaire.
FRAGMENT├üRE, fragment─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a fragmenta ╚Öi rezultatul ei; ├«mp─âr╚Ťire ├«n buc─â╚Ťi, ├«mbuc─ât─â╚Ťire, fragmenta╚Ťie. ÔÇô V. fragmenta.
FRAGMENT├ü, fragmentez, vb. I. Tranz. A ├«mp─âr╚Ťi, a t─âia, a rupe ├«n fragmente; a ├«mbuc─ât─â╚Ťi. ÔÇô Din fr. fragmenter.
FRAGMENT├üR, -─é, fragmentari, -e, adj. Care reprezint─â unul sau mai multe fragmente; incomplet, ├«n fragmente, f─âr├ómi╚Ťat. ÔÇô Din fr. fragmentaire.
FRAGMENT├üRE, fragment─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a fragmenta ╚Öi rezultatul ei; ├«mp─âr╚Ťire ├«n buc─â╚Ťi, ├«mbuc─ât─â╚Ťire, fragmenta╚Ťie. ÔÇô V. fragmenta.
FRAGMENT├ü, fragmentez, vb. I. Tranz. A ├«mp─âr╚Ťi, a t─âia, a rupe ├«n fragmente; a ├«mbuc─ât─â╚Ťi. V. frac╚Ťiona.
FRAGMENT├üR, -─é, fragmentari, -e, adj. Care reprezint─â unul sau mai multe fragmente; incomplet, ├«n fragmente, f─âr├«mi╚Ťat. Manuscris fragmentar. Expunere fragmentar─â.
FRAGMENT├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a fragmenta; ├«mp─âr╚Ťire ├«n buc─â╚Ťi, ├«mbuc─ât─â╚Ťire.
fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză
fragmentár adj. m., pl. fragmentári; f. fragmentáră, pl. fragmentáre
fragmentáre s. f., g.-d. art. fragmentắrii; pl. fragmentắri
fragment├í vb., ind. prez. 1 sg. fragment├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. fragmente├íz─â
fragmentár adj. m., pl. fragmentári; f. sg. fragmentáră, pl. fragmentáre
fragmentáre s. f., g.-d. art. fragmentării; pl. fragmentări
FRAGMENT├ü vb. 1. v. ├«mp─âr╚Ťi. 2. a diviza, a ├«mp─âr╚Ťi, a segmenta. (A ~ o fraz─â ├«n propozi╚Ťii.)
FRAGMENT├üR adj. incomplet, necomplet, par╚Ťial. (Publicarea ~ a unei opere.)
FRAGMENT├üRE s. v. ├«mp─âr╚Ťire.
FRAGMENT├ü vb. I. tr. A ├«mp─âr╚Ťi, a rupe ├«n fragmente; a ├«mbuc─ât─â╚Ťi. [< fr. fragmenter].
FRAGMENT├üR, -─é adj. F─âcut, format din fragmente; incomplet, f─âr├ómi╚Ťat. [Cf. fr. fragmentaire].
FRAGMENT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a fragmenta ╚Öi rezultatul ei; fragmenta╚Ťie. [< fragmenta].
FRAGMENT├ü vb. tr. a ├«mp─âr╚Ťi ├«n fragmente; a frac╚Ťiona, a segmenta. (< fr. fragmenter)
FRAGMENTÁR, -Ă adj. format din fragmente; incomplet. (< fr. fragmentaire)
A FRAGMENT├ü ~├ęz tranz. (obiecte integrale) A ├«mp─âr╚Ťi ├«n fragmente. /<fr. fragmenter
FRAGMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care este alcătuit din fragmente; care constă din fragmente. /<fr. fragmentaire
fragmentà v. a reduce în fragmente.
fragmentar a. în stare de fragmente.
*fragmentár, -ă adj. (d. fragment; fr. -entaire). În stare de fragmente: operă fragmentară.
fragment├ęz v. tr. (lat. fragmentare, fr. -enter. V. fr─âm├«nt). Prefac ├«n fragmente.
FRAGMENTA vb. 1. a desp─âr╚Ťi, a divide, a diviza, a frac╚Ťiona, a ├«mbuc─ât─â╚Ťi, a ├«mp─âr╚Ťi, a scinda, a sec╚Ťiona, a separa, a t─âia. (~ bucata ├«n trei.) 2. a diviza, a ├«mp─âr╚Ťi, a segmenta. (A ~ o fraz─â ├«n propozi╚Ťii.)
FRAGMENTAR adj. incomplet, necomplet, par╚Ťial. (Publicarea ~ a unei opere.)
FRAGMENTARE s. dividere, divizare, diviziune, frac╚Ťionare, ├«mbuc─ât─â╚Ťire, ├«mp─âr╚Ťire, sec╚Ťionare, segmentare, t─âiat, t─âiere, (rar) segmenta╚Ťie. (~ unui ├«ntreg.)
FRAGMENT├üRE s. f. (< fragment├í < fr. fragmenter): delimitare a propozi╚Ťiei ├«n p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie sau ├«n GN ╚Öi GV (v. grup nominal ╚Öi grup verbal).

Fragmentare dex online | sinonim

Fragmentare definitie

Intrare: fragmenta
fragmenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fragmentare
fragmentare substantiv feminin
Intrare: fragmentar
fragmentar adjectiv