Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru fragmenta C8 9Bie

FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. V. fracționa.
fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză
fragmentá vb., ind. prez. 1 sg. fragmentéz, 3 sg. și pl. fragmenteáză
FRAGMENTÁ vb. 1. v. împărți. 2. a diviza, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.)
FRAGMENTÁ vb. I. tr. A împărți, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. [< fr. fragmenter].
FRAGMENTÁ vb. tr. a împărți în fragmente; a fracționa, a segmenta. (< fr. fragmenter)
A FRAGMENTÁ ~éz tranz. (obiecte integrale) A împărți în fragmente. /<fr. fragmenter
fragmentà v. a reduce în fragmente.
fragmentéz v. tr. (lat. fragmentare, fr. -enter. V. frămînt). Prefac în fragmente.
FRAGMENTA vb. 1. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a separa, a tăia. (~ bucata în trei.) 2. a diviza, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.)

Fragmenta C8 9Bie dex online | sinonim

Fragmenta C8 9Bie definitie