Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru frag─â

FRAG2 s. m. v. frag─â.
FR├üG─é, fragi, s. f. 1. Partea comestibil─â a fragului1 (considerat─â ├«n mod gre╚Öit drept fruct), compus─â din receptaculul c─ârnos ╚Öi ro╚Öu pe suprafa╚Ťa c─âruia se g─âsesc pres─ârate fructele. 2. Compus: frag─â-t─ât─âreasc─â = plant─â erbacee cu frunze din╚Ťate, cu flori a╚Öezate la subsuoara frunzelor ╚Öi cu fructe ro╚Öii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin ÔÇ×de pomÔÇŁ) Dud─â. [Var.: frag s. m.] ÔÇô Lat. fraga.
FRAG2 s. m. v. frag─â.
FR├üG─é, fragi, s. f. 1. Partea comestibil─â a fragului1 (considerat─â ├«n mod gre╚Öit drept fruct), compus─â din receptaculul c─ârnos ╚Öi ro╚Öu pe suprafa╚Ťa c─âruia se g─âsesc pres─ârate fructele. 2. Compus: frag─â-t─ât─âreasc─â = plant─â erbacee cu frunze din╚Ťate, cu flori a╚Öezate la subsuoara frunzelor ╚Öi cu fructe ro╚Öii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin ÔÇ×de pomÔÇŁ) Dud─â. [Var.: frag s. m.] ÔÇô Lat. fraga.
FRAG2 s. m. v. frag─â.
FR├üG─é, fragi, s. f. 1. Partea comestibil─â a fragului (considerat─â ├«n mod gre╚Öit drept fruct) compus─â din receptaculul c─ârnos ╚Öi ro╚Öu, pe suprafa╚Ťa c─âruia se g─âsesc pres─ârate fructele. Prin v─âi adunam fragi. CO╚śBUC, P. II 193. Dragostea noastr─â cea drag─â Nu tr─âi nici c├«t o frag─â! JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 162. 2. (Transilv., uneori determinat prin ┬źde pom┬╗) Dud─â. ÔÇô Variant─â: frag, fragi (BOLINTINEANU, O. 347), s. m.
frágă (fruct) s. f., g.-d. art. frágii; pl. fragi, art. frágile
fr├íg─â-t─ât─âre├ísc─â (plant─â) s. f., g.-d. art. fr├ígii-t─ât─âr├ę╚Öti; pl. fr├ígi-t─ât─âr├ę╚Öti, art. fr├ígile-t─ât─âr├ę╚Öti
frágă s. f., g.-d. art. frágii; pl. fragi, art. frágile
FR├üG─é s. (BOT.) (reg.) pomi╚Ť─â.
FRÁGĂ s. v. dudă.
fr├íg─â (-gi), s. f. ÔÇô 1. Fruct comestibil de plant─â (Fragaria vesca, Fragaria elatior). ÔÇô 2. (Trans.) Dud─â (Morus alba, Morus nigra). ÔÇô Mr. frang─â, istr. frăź╚Ö. Lat. fragum (Pu╚Öcariu 639; Candrea-Dens., 630; REW 3480; DAR), cf. it., sp. fraga, fr. fraise. Tratamentul romanic demonstreaz─â c─â pl. fraga a fost ├«n general interpretat ca un sing. f.; ├«ns─â ├«n rom. exist─â ╚Öi forma paralel─â frag, s. m. ÔÇô Der. frag, s. m. (plant─â erbacee al c─ârui fruct este fraga); fr─âgar, s. m. (Trans., dud); fr─âget, s. n. (loc cu fragi); fr─âguli╚Ť─â, s. f. (plant─â, Adoxa moschatellina); fr─âgurel, s. m. (plant─â, Potentilla micrantha).
FR├üG─é1 ~gi f. Varietate de vi╚Ť─â de vie, av├ónd struguri cu bobi╚Ťe rotunde, pl─âcut mirositoare. [G.-D. fragii] /<lat. fraga
FRÁGĂ2 f. Fructul fragului. /<lat. fraga
frag─â f. poam─â ro╚Öie cu gustul dulce acri╚Öor ╚Öi foarte aromatic, fructul comestibil al arbustului (Fragaria vesca): dulcea╚Ť─â de fragi. [Lat. FRAGA].
frag m. (lat. fr─âgum, fructu fragulu─ş, pl. fr─âga, de unde, ├«n vest, sÔÇÖa format un feminin frag─â: it. sp. fraga, fr. fraise). O mic─â plant─â rozacee cu flor─ş albe ╚Öi fructe ro╚Öi─ş parfumate (frag├íria v├ęsca). Est. Fructu e─ş, frag─â. V. c─âp╚Öun─â.
fr├íg─â f., pl. ─ş. (V. frag). Vest. Fructu fragulu─ş.
FRAG─é s. (BOT.) (reg.) pomi╚Ť─â.
frag─â s. v. DUD─é.
FRAG─é subst. 1. Fraga, Ion, ard. 2. Fr─âga b. (16 B IV 361). 3. Fr─âgu╚Ťa f. (B─âl II). 4. Fr─âg─âul, N. (Sur II); ÔÇô ╚Öoltuz (B├«r IV).

Frag─â dex online | sinonim

Frag─â definitie

Intrare: frag─â
frag substantiv masculin
frag─â substantiv feminin
Intrare: Frag─â
Frag─â
Intrare: frag─â-t─ât─âreasc─â
frag─â-t─ât─âreasc─â substantiv feminin