Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru fracturare

FRACTUR├ü, fracturez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A produce sau a suferi o fractur─â. ÔÇô Din fr. fracturer.
FRACTUR├ü, fracturez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) fr├ónge, a(-╚Öi) rupe un os, p. ext. un membru al corpului; a produce sau a suferi o fractur─â. ÔÇô Din fr. fracturer.
FRACTUR├ü, fracturez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un os, p. ext. la un membru al corpului) A fr├«nge, a rupe. ╚śi-a fracturat piciorul.
fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză
fractur├í vb., ind. prez. 1 sg. fractur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. fracture├íz─â
fracturáre s. f., pl. fracturări
FRACTUR├ü vb. (MED.) a (-╚Öi) fr├ónge, a(-╚Öi) rupe. (╚śi-a ~ un os.)
FRACTURÁRE s. (MED.) frângere, rupere. (~ piciorului.)
FRACTURÁ vb. I. tr., refl. A(-și) rupe, a(-și) frânge un os; (p. ext.) un membru al corpului. [< fr. fracturer].
FRACTUR├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) fractura ╚Öi rezultatul ei; rupere. [< fractura].
FRACTURÁ vb. tr., refl. a(-și) produce o fractură. (< fr. fracturer)
A FRACTUR├ü ~├ęz tranz. (oase sau membre) A supune unei leziuni prin ac╚Ťiunea violent─â a unei for╚Ťe; a fr├ónge; a rupe. /<fr. fracturer
*fractur├ęz v. tr. (fr. fracturer). Chir. Barb. Fr├«ng un os.
FRACTURARE s. (MED.) frîngere, rupere. (~ piciorului.)

Fracturare dex online | sinonim

Fracturare definitie

Intrare: fractura
fractura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fracturare
fracturare