fracturare definitie

2 intrări

14 definiții pentru fracturare

FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) frânge, a(-și) rupe un os, p. ext. un membru al corpului; a produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un os, p. ext. la un membru al corpului) A frînge, a rupe. Și-a fracturat piciorul.
fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză
fracturá vb., ind. prez. 1 sg. fracturéz, 3 sg. și pl. fractureáză
fracturáre s. f., pl. fracturări
FRACTURÁ vb. (MED.) a (-și) frânge, a(-și) rupe. (Și-a ~ un os.)
FRACTURÁRE s. (MED.) frângere, rupere. (~ piciorului.)
FRACTURÁ vb. I. tr., refl. A(-și) rupe, a(-și) frânge un os; (p. ext.) un membru al corpului. [< fr. fracturer].
FRACTURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) fractura și rezultatul ei; rupere. [< fractura].
FRACTURÁ vb. tr., refl. a(-și) produce o fractură. (< fr. fracturer)
A FRACTURÁ ~éz tranz. (oase sau membre) A supune unei leziuni prin acțiunea violentă a unei forțe; a frânge; a rupe. /<fr. fracturer
*fracturéz v. tr. (fr. fracturer). Chir. Barb. Frîng un os.
FRACTURARE s. (MED.) frîngere, rupere. (~ piciorului.)

fracturare dex

Intrare: fractura
fractura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fracturare
fracturare