Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru fractura

FRACTUR├ü, fracturez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A produce sau a suferi o fractur─â. ÔÇô Din fr. fracturer.
FRACT├ÜR─é, fracturi, s. f. 1. (Med.) Ruptur─â a unui os sau a unui cartilaj, p. ext. a unui membru al corpului. 2. (Tehn.) Suprafa╚Ť─â neregulat─â rezultat─â la ruperea sau la spargerea unui obiect. ÔÖŽ (Geol.) Falie. ÔÇô Din fr. fracture, lat. fractura.
FRACTUR├ü, fracturez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) fr├ónge, a(-╚Öi) rupe un os, p. ext. un membru al corpului; a produce sau a suferi o fractur─â. ÔÇô Din fr. fracturer.
FRACT├ÜR─é, fracturi, s. f. 1. (Med.) Ruptur─â a unui os sau a unui cartilaj, p. ext. a unui membru al corpului. 2. (Tehn.) Suprafa╚Ť─â neregulat─â rezultat─â la ruperea sau la spargerea unui obiect. ÔÖŽ (Geol.) Falie. ÔÇô Din fr. fracture, lat. fractura.
FRACTUR├ü, fracturez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un os, p. ext. la un membru al corpului) A fr├«nge, a rupe. ╚śi-a fracturat piciorul.
FRACTÚRĂ, fracturi, s. f. Ruptură (a unui os, p. ext. a unui membru al corpului). Fractura piciorului.
fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză
fract├║r─â s. f., g.-d. art. fract├║rii; pl. fract├║ri
fractur├í vb., ind. prez. 1 sg. fractur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. fracture├íz─â
fract├║r─â s. f., g.-d. art. fract├║rii; pl. fract├║ri
FRACTUR├ü vb. (MED.) a (-╚Öi) fr├ónge, a(-╚Öi) rupe. (╚śi-a ~ un os.)
FRACTÚRĂ s. (MED.) ruptură, (pop.) frântură. (~ unui os, a unui membru.)
FRACTURÁ vb. I. tr., refl. A(-și) rupe, a(-și) frânge un os; (p. ext.) un membru al corpului. [< fr. fracturer].
FRACT├ÜR─é s.f. Ruptur─â a unui os, (p. ext.) a unui membru al corpului. ÔÖŽ Suprafa╚Ť─â neregulat─â care apare la ruperea sau spargerea unui obiect. ÔÖŽ Falie. [< fr. fracture, cf. lat. fractura < frangere ÔÇô a rupe].
FRACTURÁ vb. tr., refl. a(-și) produce o fractură. (< fr. fracturer)
FRACT├ÜR─é s. f. 1. ruptur─â violent─â a unui os sau cartilaj. ÔŚŐ (fig.) ruptur─â, desp─âr╚Ťire. 2. casur─â. 3. falie. (< fr. fracture, lat. fractura)
A FRACTUR├ü ~├ęz tranz. (oase sau membre) A supune unei leziuni prin ac╚Ťiunea violent─â a unei for╚Ťe; a fr├ónge; a rupe. /<fr. fracturer
FRACT├ÜR─é ~i f. 1) Leziune const├ónd ├«n ruperea unui os sau a unui membru. 2) Loc al acestei leziuni. 3) Ruptur─â ├«n scoar╚Ťa terestr─â ap─ârut─â ca urmare a mi╚Öc─ârilor tectonice verticale; falie. /<fr. fracture, lat. fractura
fractur─â f. sf─âr├ómarea unui os: fractura bra╚Ťului.
*fract├║r─â f., pl. ─ş (lat. fractura, d. fractus, fr├«nt. V. fr├«ng). Chir. Fr├«ngerea unu─ş os ╚Öi locu unde un os e fr├«nt.
*fractur├ęz v. tr. (fr. fracturer). Chir. Barb. Fr├«ng un os.
FRACTUR─é vb. (MED.) a(-╚Öi) fr├«nge, a(-╚Öi) rupe. (╚śi-a ~ un os.)
FRACTURĂ s. (MED.) ruptură, (pop.) frîntură. (~ unui os, a unui membru.)

Fractura dex online | sinonim

Fractura definitie

Intrare: fractur─â
fractur─â substantiv feminin
Intrare: fractura
fractura verb grupa I conjugarea a II-a