fractal definitie

4 definiții pentru fractal

FRACTÁL, -Ă (< fr.; lat. fractus < frango „a frânge, a sparge, a rupe”) adj. Structuri fractale = clasă de structuri (obiecte) matematice, fizice, biologice etc. ce nu pot fi studiate cu metodele matematicii clasice (de ex., structurile geometriei f. nu pot fi studiate cu metodele geometriei euclidiene, iar cele fizice cu metodele dinamice ale lui Newton) și care, din punctul de vedere al acestora, sunt considerate haotice sau chiar „patologice”. Termenul a fost creat și introdus în 1967 în matematică de matematicianul francez Benoit B. Mandelbrot. S. f. se întîlnesc pretutindeni în natură, de la roiurile de galaxii la structurile orogenice, rețelele hidrologice, ramurile pomilor, ramificațiile bronhiilor și bronhiolelor, fulgii de zăpadă etc. și pînă la microcosmosul particulelor moleculare. Cu ajutorul unor clase speciale de s. f. se pot studia și modela fenomene diverse, de la producerea celulelor roșii în măduva osoasă la mișcarea browniană, curgerea fluidelor și pînă la crearea de imagini artistice (decorative) larg folosite în industrie și alte domenii. Tehnica modernă de calcul stimulează cercetările privind aplicațiile acestor structuri în știință, tehnică, artă etc.
FRACTÁL, -Ă, fractáli, -e, s. m. și adj. (Se spune despre o) Curbă sau formă foarte neregulată pentru care orice parte aleasă în mod convenabil devine similară ca formă cu o alta mai mare sau mai mică în momentul în care cea dintâi este mărită, respectiv redusă la dimensiunea celei de-a doua. (cf. engl. fractal, fr. fractale, din lat. fractus = spart, neregulat (part. al lui frangere = a sparge) + suf. nominal fr. -ale) [MW]
FRACTÁL, -Ă, fractáli, -e, s. m. și adj. (Fiz. și mat.) (Se spune despre o) Figură din plan sau spațiu, compusă dintr-un număr infinit de elemente, cu proprietatea că forma și distribuția sa statistică nu se modifică indiferent de scara de observație. (din fr. fractal, termen inventat de către matematicianul francez B. Mandelbrot în 1975, din lat. fractus = spart). [DRAE]
FRACTÁL, -Ă, fractáli, -e, s. m. și adj. (Mat.) 1. Adj. Care se referă la sau ține de fractali (2). ◊ Obiect fractal, geometrie fractală. 2. S. m. Model matematic sau obiect real care își menține forma de bază fragmentată și neregulată la varierea scării de observație. [GDLC]

fractal dex

Intrare: fractal
fractal adjectiv