fracționare definitie

32 definiții pentru fracționare

FRACȚIONÁ, fracționez, vb. I. Tranz. A împărți un întreg în mai multe părți, a reduce în fracțiuni, a divide; a transforma unul sau mai mulți întregi în factori. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionner.
FRACȚIONÁR, -Ă, fracționari, -e, adj. (Mat.) Care conține o fracție sau se compune din fracții; care are forma unei fracții. ◊ Număr fracționar = număr care poate fi scris sub forma câtului a două numere întregi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionnaire.
FRACȚIONÁRE, fracționări, s. f. 1. Acțiunea de a fracționa. 2. Separare a unor componenți dintr-un lichid sau dintr-o substanță gazoasă prin distilare fracționată, cristalizare fracționată etc. 3. Procedeu de construcție a unei aeronave din subansambluri și ansambluri parțiale. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.
FRACȚIONÁ, fracționez, vb. I. Tranz. A împărți un întreg în mai multe părți, a reduce în fracțiuni, a divide; a transforma unul sau mai mulți întregi în factori. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionner.
FRACȚIONÁR, -Ă, fracționari, -e, adj. (Mat.) Care conține o fracție sau se compune din fracții; care are forma unei fracții. ◊ Număr fracționar = număr care poate fi scris sub forma câtului a două numere întregi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionnaire.
FRACȚIONÁRE, fracționări, s. f. 1. Acțiunea de a fracționa. 2. Separare a unor componenți dintr-un lichid sau dintr-o substanță gazoasă prin distilare fracționată, cristalizare fracționată etc. 3. Procedeu de construcție a unei aeronave din subansambluri și ansambluri parțiale. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.
FRACȚIONÁ, fracționez, vb. I. Tranz. A împărți (un întreg) în mai multe părți, a reduce în fracțiuni. V. îmbucătăți, fărîmița. – Pronunțat: -ți-o-.
FRACȚIONÁR, -Ă, fracționari, -e, adj. (Mat.) Care conține o fracție sau se compune din fracții; care are forma unei fracții. Mărime fracționară. ◊ Număr fracționar = număr compus dintr-un număr întreg și o fracție. – Pronunțat: -ți-o-.
FRACȚIONÁRE s. f. Acțiunea de a fracționa. 1. Împărțire a unui întreg în mai multe părți, reducere in fracțiuni. V. îmbucătățire, fărîmițare. 2. Distilare fracționată. V. fracționat. – Pronunțat: -ți-o-.
fracționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 fracționeáză
fracționár (-ți-o-) adj. m., pl. fracționári; f. fracționáră, pl. fracționáre
fracționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. fracționắrii; pl. fracționắri
fracționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. fracționéz, 3 sg. și pl. fractioneáză
fracționár adj. m. (sil. -ți-o-), pl. fracționári; f. sg. fracționáră, pl. fracționáre
fracționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. fracționării; pl. fracționări
FRACȚIONÁ vb. 1. v. împărți. 2. v. descompune.
FRACȚIONÁRE s. 1. v. împărțire. 2. v. descompunere.
FRACȚIONÁ vb. I. tr. A împărți un întreg în mai multe părți. [Pron. -ți-o-. / < fr. fractionner, cf. it. frazionare].
FRACȚIONÁR, -Ă adj. Care conține o fracție; de forma unei fracții. ◊ Număr fracționar = număr format dintr-un întreg și o fracție. [Pron. -ți-o-. / < fr. fractionnaire].
FRACȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a fracționa și rezultatul ei; împărțire, fărâmițare. ♦ Separare a unui amestec lichid sau gazos în fracțiuni bogate în anumiți componenți. ♦ Procedeu de construcție a unei aeronave din subansambluri și ansambluri parțiale. [Pron. -ți-o-. / < fracționa].
FRACȚIONÁ vb. tr. a împărți un întreg; a diviza, a secționa. (< fr. fractionner)
FRACȚIONÁR, -Ă adj. (mat.) care conține o fracție; de forma unei fracții. ♦ număr ~ = număr format dintr-un întreg și o fracție. (< fr. fractionnaire)
FRACȚIONÁRE s. f. 1. acțiunea de a fracționa. 2. separare a unui amestec lichid sau gazos în fracțiuni bogate în anumiți componenți. 3. procedeu de construcție a unei aeronave din (sub)ansambluri parțiale. (< fracționa)
A FRACȚIONÁ ~éz tranz. (obiecte integrale) A împărți în fracțiuni. [Sil. -ți-o-] /<fr. fractionner
FRACȚIONÁR ~ă (~i, ~e) Care constă din fracții; alcătuit din fracții. [Sil. -ți-o-] /<fr. fractionnaire
fracționà v. 1. a reduce în fracțiune; 2. a îmbucătăți.
fracționar a. care are formă de fracțiune: număr fracționar.
*fracționár, -ă adj. (d. fracțiune cu term. -onár). Aritm. În formă de fracțiune. Număr fracționar, compus dintr’un număr întreg și o fracțiune.
*fracționéz v. tr. (d. fracțiune; fr. fractionner). Frîng. Prefac în fracțiunĭ.
FRACȚIONA vb. 1. a despărți, a divide, a diviza, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda,a secționa, a separa, a tăia. (~ bucata în trei.) 2. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) împărți, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.)
FRACȚIONARE s. 1. dividere, divizare, diviziune, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație. (~ unui întreg.) 2. desfacere, descompunere, despărțire, divizare, împărțire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire. (~ în particule a unui corp.)
FRACȚIONÁR, -Ă adj. (< fr. fractionnaire): în sintagma numeral fracționar (v.).

fracționare dex

Intrare: fracționa
fracționa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fracționare
fracționare substantiv feminin
  • silabisire: -ți-o-
Intrare: fracționar
fracționar adjectiv
  • silabisire: -ți-o-