frăsuĭesc definitie

10 definiții pentru frăsuĭesc

FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și Intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – După ucr. frasuvaty.
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Regional) A se plînge, a se boci, a se văicări. Ce te glăsuiești, Ce te frăsuiești... Lacrăma de-ți curge?... – Cum n-oi glăsui, Cum n-oi frăsui? TEODORESCU, P. P. 390.
frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă
frăsuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. frăsuiáscă
FRĂSUÍ vb. v. boci, căina, chinui, consuma, frământa, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita, zbate, zbuciuma.
frăsuí (-uésc, frăsuít), vb. refl. – (Mold.) 1. A-și pierde răbdarea, a se agita. – 2. A se plînge. Rut. frasuvaty śa „a se neliniști” (DAR).
A SE FRĂSUÍ mă ~iésc intranz. 1) fam. A plânge, văicărându-se. 2) A se agita fără rost. [Sil. -su-i] /<ucr. frasuvaty
frăsuĭésc (mă) v. refl. (rut. frasuvati sĕa, pol. frasować, [vechĭ fre-]sie, d. germ. sich fressen, a se neliniști). Nord. Mă învîrtesc nehotărît, nu știŭ ce să fac, nu știŭ de ce să m’apuc: se tot frăsuĭa și clocotea să vorbească (Arh. 1905, 1, 12), se frăsuĭa omu în gîndu luĭ, ce te gîndeștĭ și te frăsuĭeștĭ? (Neam. Rom. Pop. 1, 440). – Și vr- (Tec.): vrăsuit și asudat (Vț. Lit. 1, 18, 7, 3).
frăsui vb. v. BOCI. CĂINA. CHINUI. CONSUMA. FRĂMÎNTA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA. ZBATE. ZBUCIUMA.

frăsuĭesc dex

Intrare: frăsui
frăsui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a