FRĂȚIETÁTE s. f. (Înv.) Fraternitate; frăție. [Pr.: -ți-e-] – Frăție + suf. -tate.

FRĂȚIETÁTE s. f. (Înv.) Fraternitate; frăție. [Pr.: -ți-e-] – Frăție + suf. -tate.

FRĂȚIETÁTE s. f. (Învechit) Frăție. Noi l-am îmbibat cu principiile noastre de frățietate. ALECSANDRI, T. 1656.

frățietáte (-ți-e-) s. f., g.-d. art. frățietắții

frățietáte s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. frățietății

FRĂȚIETÁTE s. v. fraternitate, frăție, înfrățire.

frățíe f. Calitatea de frate, fraternitate. Fig. Mare amiciție (între oamenĭ, clase sociale ș. a.). Frățietate, barb. al Românilor din foasta Austro-Ungarie.

frățietate s. v. FRATERNITATE. FRĂȚIE. ÎNFRĂȚIRE.