Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru frăție

FRĂȚÍE, frății, s. f. 1. Legătură de rudenie dintre frați; frățietate. ♦ Iubire frățească, sentimente ca de frate. 2. Prietenie strânsă; fraternitate. 3. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Termen care desemna o instituție juridică folosită în special pentru transmiterea averii în cazul lipsei succesorilor legitimi – Frate + suf. -ie.
FRĂȚÍE, frății, s. f. 1. Legătură de rudenie între frați; frățietate. ♦ Iubire frățească, sentimente ca de frate. 2. Prietenie strânsă; fraternitate. – Frate + suf. -ie.
FRĂȚÍE, frății, s. f. 1. Legătura de rudenie dintre frați. Măi frate, zise într-o zi cel mai mare... mi-e lehamite de frăția noastră. CREANGĂ, P. 38. ♦ Iubire frățească, sentimente ca de frate. Costea îmbrățișă pe Hamură și-i dădu sărutarea frăției. SADOVEANU, O. I. 500. O frăție caldă îl legă și mai mult de el. SANDU-ALDEA, D. N. 202. Cît amor de drept și bine, Cîtă sinceră frăție adusese el cu sine? EMINESCU, O. I 53. Frăția e o simțire a inimii, care ne face pe toți a avea aceleași bucurii și dureri, ca și cum oamenii ar fi numai unul. BĂLCESCU, O. I 348. ◊ Frăție-de-cruce v. cruce. 2. Legătură prietenească, prietenie strînsă, înfrățire, fraternitate. V. colaborare, uniune, alianță. N-or fi robi și nici stăpîni în noua-mpărăție: În locul crudei asupriri, o veșnică frăție. TOMA, C. V. 38. Să-nvîrtim hora frăției Pe pămîntul Romîniei! ALECSANDRI, P. A. 104. ♦ Haiducie. Acela să vie Cu mine-n frăție, Ca să vitejească, Numele să-i crească! ALECSANDRI, P. P. 67.
frățíe s. f., art. frățía, g.-d. art. frățíei; pl. frățíi, art. frățíile
frățíe s. f., art. frățía, g.-d. art. frățíei; pl. frățíi, art. frățíile
FRĂȚÍE s. 1. v. fraternitate. 2. înfrățire, solidaritate, unitate. (~ popoarelor.)
FRĂȚÍE ~i f. 1) Relație familială dintre frați. 2) Prietenie strânsă între două sau mai multe persoane. 3) Legătură de solidaritate în scopul atingerii unui ideal comun; fraternitate. [Art. frăția; G.-D. frăției; Sil. -ți-e] /< frate + suf. ~ie
frăție f. legătură frățească: frăția de cruce, obiceiu străvechiu la noi (și la popoarele din peninsula balcanică): doi tineri jurau, înfrățindu-se, a-și da viața unul pentru altul, cu care ocaziune își crestau pe brațul drept o tăietură în formă de cruce și-și sorbiau sângele unul altuia.
frățíe f. Calitatea de frate, fraternitate. Fig. Mare amiciție (între oamenĭ, clase sociale ș. a.). Frățietate, barb. al Românilor din foasta Austro-Ungarie.
FRĂȚIE s. 1. fraternitate, înfrățire, (înv.) frățietate. (Relații de ~.) 2. înfrățire, solidaritate, unitate. (~ popoarelor.)
FRĂȚIA, societate revoluționară secretă, întemeiată la București, în 1843, din inițiativa lui N. Bălcescu, Ion Ghica, Christian Tell și Al.G. Golescu-Negru. A avut un rol însemnat în pregătirea Revoluției de la 1848 din Țara Românească.

Frăție dex online | sinonim

Frăție definitie

Intrare: frăție
frăție substantiv feminin