Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru fr├óntur─â

FR├éNT├ÜR─é, fr├ónturi, s. f. 1. Fr├óngere; ceea ce se ob╚Ťine fr├óng├ónd sau rup├ónd ceva; bucat─â desprins─â de la locul ei sau r─âmas─â dintr-un ├«ntreg ├«mbuc─ât─â╚Ťit. ÔŚŐ Expr. Fr├óntur─â de limb─â = vorbire ├«nc├ólcit─â; p. ext. fraz─â ├«nc├ólcit─â, alc─âtuit─â din cuvinte greu de rostit. ÔÖŽ Por╚Ťiune dintr-un ├«ntreg; frac╚Ťiune (1). 2. (Pop.) Fractur─â. 3. (Rar) Sp─ârtur─â. ÔÇô Lat. *franctura (= fractura) sau fr├ónt + suf. -ur─â.
FR├éNT├ÜR─é, fr├ónturi, s. f. 1. Fr├óngere; ceea ce se ob╚Ťine fr├óng├ónd sau rup├ónd ceva; bucat─â desprins─â de la locul ei sau r─âmas─â dintr-un ├«ntreg ├«mbuc─ât─â╚Ťit. ÔŚŐ Expr. Fr├óntur─â de limb─â = vorbire ├«nc├ólcit─â; p. ext. fraz─â ├«nc├ólcit─â, alc─âtuit─â din cuvinte greu de rostit. ÔÖŽ Por╚Ťiune dintr-un ├«ntreg; frac╚Ťiune (1). 2. (Pop.) Fractur─â. 3. (Rar) Sp─ârtur─â. ÔÇô Lat. *franctura (= fractura) sau fr├ónt + suf. -ur─â.
FR├ÄNT├ÜR─é, fr├«nturi, s. f. 1. Ceea ce se ob╚Ťine fr├«ng├«nd sau rup├«nd ceva; bucat─â desprins─â de la locul ei sau r─âmas─â dintr-un ├«ntreg ├«mbuc─ât─â╚Ťit. Iuga cuteaz─â s─â se ofere a cump─âra fr├«nturile mo╚Öiei. REBREANU, R. I 142. Sima a luat fr├«ntura de p├«ine rece, a rupt-o ├«n buc─â╚Ťele m─ârunte. SANDU-ALDEA, U. P. 18. Fr├«nturi de oaste-alearg─â pe-apucate. IOSIF, P. 26. Dar pe ce, frate, mergea? Pe chite de floricele, ╚śi pe fr├«nturi de inele ╚śi pe boabe de m─ârgele. P─éSCULESCU, L. P. 266. ÔŚŐ Fig. Noaptea p─ârea o fr├«ntur─â de basm. MIHALE, O. 356. ÔÖŽ Por╚Ťiune dintr-un ├«ntreg. V. fragment. ├Än fund, departe, sub lun─â, lic─ârea o fr├«ntur─â de p├«r─âu. SADOVEANU, O. VI 189. ÔŚŐ Fig. O fr├«ntur─â de z├«mbet, ascuns─â ╚Öi fugar─â, flutur─â pe buzele ╚Öi-n privirile c─âl─âre╚Ťului. MIHALE, O. 154. Am ├«nchinat iubirii trec─âtoare Fr├«nturi de suflet ╚Öi sc├«ntei de rime. CAZIMIR, L. U. 98. 2. Fragment dintr-o vorbire, dintr-o povestire, dintr-un c├«ntec. Strig─âtul umplu satul, fr├«nturi din el se desprindeau ca limbile de foc dintr-o bobotaie uria╚Ö─â. DAN, U. 125. Deodat─â, prin c─âldur─â ╚Öi prin ad├«nca t─âcere a taberei, r─âzb─âtu ├«n apropiere, la o cotitur─â, un strig─ât, apoi o fr├«ntur─â de c├«ntec r─âgu╚Öit. SADOVEANU, O. I 163. Bucuria juc─âtorilor izbucnea ├«n fr├«nturi de strig─âturi. REBREANU, R. I 128. ÔŚŐ Expr. Fr├«ntur─â de limb─â = fel de a vorbi ├«nc├«lcit; p. ext. fraz─â ├«nc├«lcit─â, alc─âtuit─â din cuvinte greu de rostit. Turbare de cap ╚Öi fr├«ntur─â de limb─â ca la ace╚Öti neferici╚Ťi dasc─âli, nu s-a mai dat a vedea. CREANG─é, A. 84. 3. (Popular) Fractur─â. G─âinile suf─âr de multe ori de diferite fr├«nturi de oase. ╚śEZ. III 203. 4. (Rar) Sp─ârtur─â. F─âr─â de a socoti lacuna l─âsat─â de o fr├«ntur─â a vasului, num─ârul figurelor nu este mai pu╚Ťin de vreo cincizeci. ODOBESCU, S. II 188.
frântúră s. f., g.-d. art. frântúrii; pl. frântúri
frântúră s. f., g.-d. art. frântúrii; pl. frântúri
FRÂNTÚRĂ s. 1. v. bucată. 2. v. fragment.
FRÂNTÚRĂ s. v. blenoragie, fractură, gaură, gonoree, ruptură, spărtură.
FR├éNT├ÜR─é ~i f. 1) Parte desprins─â ├«n urma fr├óngerii unui obiect. ÔŚŐ ~ de limb─â a) vorbire confuz─â, greu de ├«n╚Ťeles; b) enun╚Ť con╚Ťin├ónd cuvinte greu de rostit. 2) Bucat─â dintr-un ├«ntreg; fragment. ~ de c├óntec. 3) pop. Fractur─â a unui os. /<lat. franctura
fr─âm├ónt─âri (de limb─â) f. pl. sau fr├ónturi de limb─â, fraze compuse din vorbe grele de rostit ce se spun pe la ╚Öez─âtori (Ex: capra calc─â ÔÇÖn piatr─â, piatra crap─â ÔÇÖn patru; crape capu caprei ÔÇÖn patru, cum crap─â piatra ÔÇÖn patru); aceste fraze trebue s─â fie zise iute ╚Öi de multe ori.
frântură f. rezultatul frângerii: 1. bucată ruptă; 2. frântură de limbă, joc de cuvinte (v. frământări). [Lat. FRACTURA].
fr├«nt├║r─â f., pl. ─ş. Lucru fr├«nt, fractur─â, frac╚Ťiune, bucat─â: fr├«ntur─ş de oase. Locu unde sÔÇÖa fr├«nt un lucru: cenu╚Öi┼ş ca fr├«ntura ferulu─ş ( fr. gris fer). ÔÇô Vech─ş ╚Öi fr├«mtur─â.
frîntură s. v. BLENORAGIE. FRACTURĂ. GAURĂ. GONOREE. RUPTURĂ. SPĂRTURĂ.
FR├ÄNTUR─é s. 1. bucat─â, cr├«mpei, frac╚Ťiune, fragment, parte, por╚Ťiune, sec╚Ťiune, tran╚Ö─â, (pop.) d─ârab, partal, (├«nv. ╚Öi reg.) p─ârtenie, (reg.) jarchin─â, ╚Ötuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. cr├«mpei, fragment, parte, (reg.) cr├«mpot. (A ascultat o ~ din discu╚Ťia lor.)

Frântură dex online | sinonim

Frântură definitie

Intrare: frântură
frântură substantiv feminin