frânat definitie

2 intrări

16 definiții pentru frânat

FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.
FRÎNÁ, frînez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la vehicule) A încetini sau a opri din mișcare cu ajutorul frînei. Șoferul frînează mașina. ◊ Intranz. Mașina frînă brusc. 2. Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, çursul, manifestarea unui proces, a unui sentiment etc. Nu există putere în lume în stare să frîneze avîntul făuritorilor vieții noi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2582.
frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză
frânát s. n.
frâná vb., ind. prez. 1 sg. frânez, 3 sg. și pl. frâneáză
frânát s. n.
FRÂNÁ vb. a opri. (A ~ mașina.)
FRÂNÁ vb. v. împiedica, înfrâna, opri, stăvili.
FRÂNÁ vb. I. tr. A opri, a încetini mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ (Fig.) A ține în loc, a încetini, a pune piedici. [După fr. freiner].
FRÂNÁ vb. tr. a opri, a încetini mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ◊ (fig.) a ține în loc, a încetini. (după fr. freiner)
A FRÂNÁ ~éz 1. tranz. 1) (vehicule) A opri cu ajutorul frânei. 2) fig. A împiedica să se manifeste; a stăvili. 2. intranz. (despre vehicule în mișcare) A-și încetini sau a-și opri mersul. /<fr. freiner
FRÎNA vb. a opri. (A ~ mașina.)
frîna vb. v. ÎMPIEDICA. ÎNFRÎNA. OPRI. STĂVILI.

frânat dex

Intrare: frâna
frâna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: frânat
frânat substantiv neutru