Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru fr├ónar

FR├éN├üR, fr├ónari, s. m. Muncitor la c─âile ferate ├«ns─ârcinat cu manevrarea fr├ónei de m├ón─â. ÔÇô Fr├ón─â + suf. -ar.
FR├éN├üR, fr├ónari, s. m. Muncitor la c─âile ferate ├«ns─ârcinat cu manevrarea fr├ónei de m├ón─â. ÔÇô Fr├ón─â + suf. -ar.
FRÎNÁR, frînari, s. m. Muncitor la căile ferate, însărcinat cu manevrarea frînei. Un frînar, negru de cărbune, cu un felinar mic aprins... trecu prin vagon. DUMITRIU, B. F. 8. Afară se auzi o locomotivă manevrînd, fluierul frînarilor, ciocnirea tampoanelor. C. PETRESCU, A. 454.
frânár s. m., pl. frânári
frânár s. m., pl. frânári
FRÂNÁR ~i m. Feroviar specializat în manevrarea frânelor. /frână + suf. ~ar
frânar m. cel însărcinat cu manevrarea frânelor la trenurile căilor ferate.
frînár m. Om însărcinat cu strîngerea frînelor vagoanelor la căile ferate.
Pulic─â Fr├ónaruÔÇÖ (de la coada trenului) expr. 1. v. pulic─â (1). 2. persoan─â situat─â pe treapta cea mai de jos a ierarhiei dintr-un grup / dintr-o comunitate, individ ne├«nsemnat.

Frânar dex online | sinonim

Frânar definitie

Intrare: frânar
frânar substantiv masculin