FOTOPICTÚRĂ s. f. tehnică specială de reproducere foto a picturilor; reproducerea însăși. (după fr. photopeinture)

fotopictúră s. f. ◊ „După șapte ani de încercări, un fotograf britanic susține că a pus la punct o tehnică specială, care permite copierea perfectă a picturilor. El a prezentat 30 de reproduceri foto redând cu fidelitate tablourile originale, implicit textura pânzei. Aceste fotopicturi pot fi expuse în locul originalului pentru a-l feri pe acesta de vandalism sau de sustragere.” Sc. 13 XII 75 p. 6 //din foto- + pictură//