fosforescență definitie

10 definiții pentru fosforescență

FOSFORESCÉNȚĂ, fosforescențe, s. f. Proprietate a unor compuși chimici de a emite lumină ca urmare a iradierii lor prealabile; calitatea de a lumina în întuneric; p. ext. sclipire. – Din fr. phosphorescence.
FOSFORESCÉNȚĂ, fosforescențe, s. f. Proprietate a unor compuși chimici de a emite lumină când absorb sau după ce au absorbit radiații luminoase ultraviolete sau corpusculare; calitatea de a lumina în întuneric; p. ext. sclipire. – Din fr. phosphorescence.
FOSFORESCÉNȚĂ, fosforescențe, s. f. Proprietate a unor compuși chimici de a emite lumină cînd absorb sau după ce au absorbit radiații luminoase ultraviolete sau corpusculare; calitatea de a lumina în întuneric; p. ext. sclipire. Fosforescența ochilor de pisică. ▭ Fosforescențele mării. ANGHEL-IOSIF, C. L. 225.
fosforescénță s. f., g.-d. art. fosforescénței; pl. fosforescénțe
fosforescénță s. f., g.-d. art. fosforescénței; pl. fosforescénțe
FOSFORESCÉNȚĂ s.f. Fenomen de luminescență pe care îl prezintă un corp care emite lumină spontan sau prin acțiunea unei arderi lente; (p. ext.) sclipire. [< fr. phosphorescence].
FOSFORESCÉNȚĂ s. f. luminescență spontană a unor substanțe, produsă prin acțiunea unei arderi lente; calitatea de a lumina și în întuneric; fotogeneză (2). (< fr. phosphorescence)
FOSFORESCÉNȚĂ ~e f. 1) Luminescență a fosforului. 2) fiz. Proprietate a unor substanțe de a emite lumină după ce au absorbit radiații (ultraviolete). 3) biol. Proprietate a unor organisme animale sau vegetale de a emite lumină în obscuritate. /<fr. phosphorescence
fosforescență f. proprietatea unor corpuri de a scăpăra la întuneric.
*fosforescénță f., pl. e (d. fosforescent). Chim. Proprietatea de a luci pin oxidare, fără căldură sensibilă orĭ combustiune, la întuneric, ca: fosforu, licuricĭu ș. a.

fosforescență dex

Intrare: fosforescență
fosforescență substantiv feminin