FÓSĂ, fose, s. f. 1. Depresiune, șanț sau orificiu de pe suprafața unei structuri anatomice. 2. (Geogr.; în sintagma) Fosă abisală, v. abisal. 3. (De obicei urmat de determinările „orchestrei” sau „de orchestră”) Spațiu aflat sub avanscenă, destinat de obicei orchestrei; loja orchestrei. – Din fr. fosse, lat., it. fossa.

FÓSĂ, fose, s. f. 1. Cavitate puțin adâncă, mai largă la deschidere decât în adâncime, situată la suprafața unei structuri anatomice. 2. (Geogr.; în sintagma) Fosă abisală, v. abisal 3. (De obicei urmat de determinările „orchestrei” sau „de orchestră”) Spațiu aflat sub avanscena unui teatru sau în fața acesteia, destinat de obicei orchestrei; loja orchestrei. – Din fr. fosse, lat., it. fossa.

FÓSĂ, fose, s. f. (În expr.) Fosă nazală = fiecare din cele două jumătăți ale cavității nazale.

fósă s. f., g.-d. art. fósei; pl. fóse

fósă s. f., g.-d. art. fósei; pl. fóse

FOSĂ ABISÁLĂ s. (GEOGR.) depresiune oceanică, groapă abisală.

FÓSĂ s.f. 1. Depresiune largă și puțin adâncă la suprafața unei structuri anatomice; cavitate. ◊ Fosă nazală = fiecare dintre cele două jumătăți ale cavității nazale. 2. Depresiune alungită și adâncă pe fundul oceanelor, depășind 6000 m; groapă abisală, depresiune mai mult sau mai puțin largă și adâncă în sol. 3. (Teatru) Porțiune care desparte scena de sală, rezervată orchestrei. [< fr. fosse, it. fossa, cf. lat. fossa – șanț, groapă].

FÓSĂ s. f. 1. depresiune largă și puțin adâncă la suprafața unei structuri anatomice; cavitate. ♦ ~ nazală = fiecare dintre cele două jumătăți ale cavității nazale. 2. depresiune alungită și adâncă, pe fundul oceanelor; groapă abisală, depresiune mai mult sau mai puțin largă și adâncă în sol. 3. loc rezervat orchestrei în sălile de teatru muzical. 4. bazin de colectare a dejecțiilor. (< fr. fosse, it. fossa)

FÓSĂ ~e f. 1) Adâncitură naturală într-o structură anatomică. ~ nazală. 2) geol. Depresiune lungă și adâncă. 3) teatru Loc rezervat pentru orchestră. /<fr. fosse, lat., it. fossa

fosă f. Anat. cavitate: fosele nazale.

*fósă f., pl. e (fr. fosse, lat. fossa. V. fosil). Anat. Cavitate: Fosele nazale.

fosă, locul rezervat orchestrei, în sălile de teatru muzical (operă, operetă, revistă). Fosa este situată, în genere, sub scenă, depășind rampa cu jumătate din spațiul său.