Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru fortuit

FORTUÍT, -Ă, fortuiți, -te, adj. (Livr.) Venit pe neașteptate; neprevăzut, inopinat; întâmplător. – Din fr. fortuit, lat. fortuitus.
FORTUÍT, -Ă, fortuiți, -te, adj. (Livr.) Venit pe neașteptate; neprevăzut, inopinat; întâmplător. – Din fr. fortuit, lat. fortuitus.
FORTUÍT, -Ă, fortuiți, -te, adj. Venit pe neașteptate, neprevăzut, inopinat, întîmplător. Sarcina principală [a scriitorului] nu consistă în a încerca și a savura trăsături de caracter fortuite și excentrice. V. ROM. iulie 1953, 267.
fortuít (întâmplător) adj. m., pl. fortuíți; f. fortuítă, pl. fortuíte
fortuít adj. m., pl. fortuíți; f. sg. fortuítă, pl. fortuíte
FORTUÍT adj. v. incidental, întâmplător, neașteptat, neprevăzut.
FORTUÍT, -Ă adj. Venit pe neașteptate; neprevăzut, întâmplător, inopinat. [Pron. -tu-it. / cf. fr. fortuit, lat. fortuitus].
FORTUÍT, -Ă adj. neprevăzut, întâmplător, venit pe neașteptate; inopinat. ♦ (jur.) caz ~ = eveniment independent de culpa debitorului, care îl împiedică să-și execute o obligație. (< fr. fortuit, lat. fortuitus)
FORTUÍT ~tă (~ți, ~te) livr. Care are loc pe neașteptate; întâmplător; inopinat; accidental; incidental. [Sil. -tu-it] /<fr. fortuit, lat. fortuitus
fortuit a. ce vine din întâmplare.
*fortuít, -ă adj. (lat. fortuitus, d. fors, fortuna, soartă, noroc). Întîmplător, accidental. Adv. În mod fortuit.
fortuit adj. v. INCIDENTAL. ÎNTÎMPLĂTOR. NEAȘTEPTAT. NEPREVĂZUT.

Fortuit dex online | sinonim

Fortuit definitie

Intrare: fortuit
fortuit adjectiv