Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru fortifica╚Ťie

FORTIFIC├ü╚ÜIE, fortifica╚Ťii, s. f. Construc╚Ťie militar─â de ap─ârare ├«mpotriva mijloacelor de lupt─â ale inamicului ╚Öi pentru a ├«nlesni ac╚Ťiunea de observare ╚Öi de folosire a mijloacelor de lupt─â proprii. ÔÇô Din fr. fortification, lat. fortificatio.
FORTIFIC├ü╚ÜIE, fortifica╚Ťii, s. f. Construc╚Ťie militar─â de p─âm├ónt, de piatr─â, de beton armat, f─âcut─â cu scopul de a ap─âra lupt─âtorii ├«mpotriva proiectilelor ╚Öi a bombelor de avion ╚Öi a ├«nlesni ac╚Ťiunea de observare ╚Öi de folosire a mijloacelor de lupt─â proprii. ÔÇô Din fr. fortification, lat. fortificatio.
FORTIFIC├ü╚ÜIE, fortifica╚Ťii, s. f. Construc╚Ťie militar─â de p─âm├«nt, piatr─â, beton armat etc., f─âcut─â cu scopul de a ap─âra pe lupt─âtori contra proiectilelor ╚Öi a bombelor de avion ╚Öi de a ├«nlesni ac╚Ťiunea trupelor ├«n lupt─â. ├Äntregul complex de fortifica╚Ťii din mun╚Ťii Hunedoarei prezint─â dou─â faze. IST. R.P.R. 30.
fortific├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. fortific├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. fortific├í╚Ťiei; pl. fortific├í╚Ťii, art. fortific├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
fortific├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. fortific├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. fortific├í╚Ťiei; pl. fortific├í╚Ťii, art. fortific├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
FORTIFIC├ü╚ÜIE s. (MIL.) ├«nt─âritur─â, (rar) retran╚Öament, (├«nv.) ap─âr─âtur─â, t─ârie, zamc─â. (Sistem de ~╚Ťii.)
FORTIFIC├ü╚ÜIE s.f. Construc╚Ťie de ap─ârare f─âcut─â din p─âm├ónt, din piatr─â, din beton armat etc. care ├«nt─âre╚Öte un ora╚Ö, o linie de lupt─â etc. [Gen. -iei, var. fortifica╚Ťiune s.f. / cf. fr. fortification, lat. fortificatio].
FORTIFIC├ü╚ÜIE s. f. construc╚Ťie de ap─ârare din p─âm├ónt, piatr─â, beton armat etc., care ├«nt─âre╚Öte un ora╚Ö, o linie de lupt─â ╚Ö. a. (< fr. fortification, lat. fortificatio)
FORTIFIC├ü╚ÜIE ~i f. Construc╚Ťie militar─â destinat─â ap─âr─ârii. Lucr─âri de ~. [Art. fortifica╚Ťia; G.-D. fortifica╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. fortification, lat. fortificatio, ~onis
fortifica╚Ťi(un)e f. 1. ac╚Ťiunea de a fortifica un loc; 2. lucrare de ap─ârare: fortifica╚Ťiunile ├«n jurul Bucure╚Ötilor, cele ├«ntre Foc╚Öani ╚Öi Gala╚Ťi.
*fortifica╚Ťi├║ne f. (lat. fortific├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a fortifica. Loc ├«nt─ârit pin fortur─ş ╚Öi alte lucr─âr─ş de inginerie militar─â. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie. Ca ac╚Ťiune, ob. -├íre.
FORTIFICAȚIE s. (MIL.) întăritură, (rar) retranșament, (înv.) aparatură, tărie, zamcă. (Sistem de ~ii.)

Fortifica╚Ťie dex online | sinonim

Fortifica╚Ťie definitie

Intrare: fortifica╚Ťie
fortifica╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e