fortificație definitie

12 definiții pentru fortificație

FORTIFICÁȚIE, fortificații, s. f. Construcție militară de apărare împotriva mijloacelor de luptă ale inamicului și pentru a înlesni acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de luptă proprii. – Din fr. fortification, lat. fortificatio.
FORTIFICÁȚIE, fortificații, s. f. Construcție militară de pământ, de piatră, de beton armat, făcută cu scopul de a apăra luptătorii împotriva proiectilelor și a bombelor de avion și a înlesni acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de luptă proprii. – Din fr. fortification, lat. fortificatio.
FORTIFICÁȚIE, fortificații, s. f. Construcție militară de pămînt, piatră, beton armat etc., făcută cu scopul de a apăra pe luptători contra proiectilelor și a bombelor de avion și de a înlesni acțiunea trupelor în luptă. Întregul complex de fortificații din munții Hunedoarei prezintă două faze. IST. R.P.R. 30.
fortificáție (-ți-e) s. f., art. fortificáția (-ți-a), g.-d. art. fortificáției; pl. fortificáții, art. fortificáțiile (-ți-i-)
fortificáție s. f. (sil. -ți-e), art. fortificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. fortificáției; pl. fortificáții, art. fortificáțiile (sil. -ți-i-)
FORTIFICÁȚIE s. (MIL.) întăritură, (rar) retranșament, (înv.) apărătură, tărie, zamcă. (Sistem de ~ții.)
FORTIFICÁȚIE s.f. Construcție de apărare făcută din pământ, din piatră, din beton armat etc. care întărește un oraș, o linie de luptă etc. [Gen. -iei, var. fortificațiune s.f. / cf. fr. fortification, lat. fortificatio].
FORTIFICÁȚIE s. f. construcție de apărare din pământ, piatră, beton armat etc., care întărește un oraș, o linie de luptă ș. a. (< fr. fortification, lat. fortificatio)
FORTIFICÁȚIE ~i f. Construcție militară destinată apărării. Lucrări de ~. [Art. fortificația; G.-D. fortificației; Sil. -ți-e] /<fr. fortification, lat. fortificatio, ~onis
fortificați(un)e f. 1. acțiunea de a fortifica un loc; 2. lucrare de apărare: fortificațiunile în jurul Bucureștilor, cele între Focșani și Galați.
*fortificațiúne f. (lat. fortificátio, -ónis). Acțiunea de a fortifica. Loc întărit pin forturĭ și alte lucrărĭ de inginerie militară. – Și -áție. Ca acțiune, ob. -áre.
FORTIFICAȚIE s. (MIL.) întăritură, (rar) retranșament, (înv.) aparatură, tărie, zamcă. (Sistem de ~ii.)

fortificație dex

Intrare: fortificație
fortificație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e