fortăreață definitie

13 definiții pentru fortăreață

FORTĂREÁȚĂ, fortărețe, s. f. Loc important din punct de vedere militar, puternic întărit, pregătit pentru apărare de lungă durată în caz de asediu. ◊ Fortăreață zburătoare = denumire dată în timpul celui de al Doilea Război Mondial unor avioane de bombardament foarte mari. – După fr. forteresse.
FORTĂREÁȚĂ, fortărețe, s. f. Loc important din punct de vedere militar, puternic întărit, pregătit pentru apărare de lungă durată în caz de asediu. ◊ Fortăreață zburătoare = denumire dată în timpul celui de al doilea război mondial unor avioane de bombardament foarte mari. – După fr. forteresse.
FORTĂREÁȚĂ, fortărețe, s. f. Loc sau cetate întărită printr-un sistem de fortificații permanente. Din castelele lor întărite ca niște fortărețe, [feudalii] năvăleau asupra vecinilor, jefuiau, omorau, distrugeau. GHEREA, ST. CR. II 111. Niște neguțători creștini, amici ai guvernatorului, ne spuseră că dispozițiile luate pentru noi nu erau să ne ducă la Semlin, ci la o fortăreață în Bosnia. BOLINTINEANU, O. 267. ◊ Fig. Sub înțeleapta conducere a P.C.U.S., Statul sovietic, bazat pe alianța de nezdruncinat a muncitorilor și țăranilor, pe prietenia indestructibilă a popoarelor U.R.S.S., pe unitatea moral-politică a întregii societăți sovietice, a devenit fortăreața de neînvins a păcii, democrației și socialismului în lumea întreagă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714. ♦ Fortăreață zburătoare = avion de bombardament de proporții mari.
fortăreáță s. f., g.-d. art. fortăréței; pl. fortăréțe
fortăreáță s. f., g.-d. art. fortăréței; pl. fortăréțe
FORTĂREÁȚĂ s. v. cetate.
FORTĂREÁȚĂ s.f. Punct întărit cu fortificații și dotat cu o garnizoană permanentă; cetățuie. ◊ Fortăreață zburătoare = avion greu, de bombardament, blindat puternic. [< fr. forteresse].
FORTĂREÁȚĂ s. f. punct întărit cu fortificații și dotat cu o garnizoană permanentă. ♦ ~ zburătoare = avion greu, de bombardament, blindat puternic. (după fr. forteresse)
FORTĂREÁȚĂ ~éțe f. Cetate cu un sistem suplimentar de fortificații. [Sil. -rea-ță] /<fr. forteresse
fortăreață f. loc fortificat, ocupat de o garnizoană, spre a apăra țara.
*fortăreáță f., pl. ețe (fr. forteresse). Barb. Cetate, cetățuĭe. V. citadelă.
FORTĂREAȚĂ s. (IST., MIL.) cetate, (inv.) baște, politie. (O ~ medievală.)
FORTĂREAȚĂ avion bombardier de protecție, blindat puternic.

fortăreață dex

Intrare: fortăreață
fortăreață substantiv feminin