fornăit definitie

23 definiții pentru fornăit

FORNĂÍ, fórnăi, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A sforăi. 2. A fonfăi, a fârnâi. – Formație onomatopeică.
FORNĂÍT1 s. n. Faptul de a fornăi; fornăială. – V. fornăi.
FORNĂÍT2, -Ă, fornăiți, -te, adj. Fonf; fârnâit2. – V. fornăi.
FORNĂÍ, fórnăi, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A sforăi. 2. A fonfăi, a fârnâi. – Formație onomatopeică.
FORNĂÍT1 s. n. Faptul de a fornăi; fornăială. – V. fornăi.
FORNĂÍT2, -Ă, fornăiți, -te, adj. Fonf; fârnâit2. – V. fornăi.
FORNĂÍ, fórnăi, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A forăi. Calul începe să fornăie. 2. A fonfăi, a fîrnîi.
FORNĂÍT1 s. n. Acțiunea de a fornăi și rezultatul ei. Nu se auzea decît fornăitul cailor. VORNIC, P. 219.
FORNĂÍT2, -Ă, fornăiți, -te, adj. Fonf, fîrnîit. ◊ (Adverbial) Fig. Uruia gros și fornăit ca un taur cu belciugul prea strîns. V. ROM. februarie 1952, 130.
fornăí (a ~) vb., ind. prez. 3 fórnăie, imperf. 3 sg. fornăiá; conj. prez. 3 să fórnăie
fornăít s. n.
fornăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. fórnăie, imperf. 3 sg. fornăiá
fornăít s. n.
FORNĂÍ vb. 1. v. sforăi. 2. v. fonfăi.
FORNĂÍT s. v. sforăit.
FORNĂÍT adj., s. v. fonf.
A FORNĂÍ fórnăi intranz. 1) (despre unele animale) A respira din greu (de spaimă, neliniște etc.); a sforăi. 2) v. A FÂRNÂI. /Onomat.
fornăì v. a respira cu sgomot pe nas (vorbind de cai). [V. forăì].
fórnăĭ și fî́rnîĭ, a v. intr. (d. fórna-fórna, fîrna-fîrna, huĭetu vorbiriĭ pe nas). Vorbesc pe nas din cauza unuĭ defect. V. bîlbîĭ, gîgîĭ, mornăĭ.
fornăít și fîrnîít, -ă adj. Care fornăĭe cînd vorbește. Adv. Fornăind: a vorbi fornăit. – Și sf-: un glas sfîrnîit (VR. 1922, 9, 351).
FORNĂI vb. 1. a forăi, a sforăi, (reg.) a necheza, a țîfni. (Caii ~.) 2. a fîrnîi, a fonfăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi. (Un om care ~ cînd vorbește.)
FORNĂIT s. fornăială, sforăială, sforăit, sforăitură. (~ cailor.)
FORNĂIT adj., s. fîrnîit, fonf, fonfăit, (reg.) mohnăit. (Om ~.)

fornăit dex

Intrare: fornăi
fornăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: fornăit (adj.)
fornăit 1 adj. adjectiv
Intrare: fornăit (s.n.)
fornăit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular