Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru formant

FORM├üNT, forman╚Ťi, s. m. (Fon.) Zon─â de maxim─â relevan╚Ť─â a unui spectru acustic. ÔÖŽ Element constitutiv al unei entit─â╚Ťi lingvistice complexe (sunet, cuv├ónt, sintagm─â, propozi╚Ťie etc.). ÔÇô Din fr. formante.
FORM├üNT, forman╚Ťi, s. m. (Fon.) Zon─â de maxim─â relevan╚Ť─â a unui spectru acustic. ÔÖŽ (Fon.) Zon─â de armonice amplificate prin rezonan╚Ťa cavit─â╚Ťilor supraglotice, definitorii pentru formarea timbrului vocalic. ÔÇô Din fr. formante.
*form├ínt s. m., pl. form├ín╚Ťi
form├ínt s. m., pl. form├ín╚Ťi
FORM├üNT s.m. Element constitutiv esen╚Ťial al unui sunet, al unui fonem, al unui cuv├ónt etc. [< fr. formant].
FORM├üNT s. m. 1. element constitutiv esen╚Ťial al unui sunet, cuv├ónt, al unei sintagme, propozi╚Ťii etc.; formativ. 2. (fon.) frecven╚Ť─â a unor rezonan╚Ťe specifice care definesc o vocal─â pe plan acustic. (< fr. formant)
FORM├üNT ~╚Ťi m. Element de formare a unui ├«ntreg; constituent. /<fr. formante
formant, denumire dat─â de L. Hermann ├«n 1890 unei sec╚Ťiuni de frecven╚Ť─â* din structura sunetului*, care se pune ├«n eviden╚Ť─â independent de tonul fundamental (v. armonice, sunete), influen╚Ť├ónd timbrul* sunetului respectiv. F. au fost folosi╚Ťi de Helmhotz ╚Öi Stumpf ├«n studierea spectrului vocalelor. S-a constatat c─â timbrul*, caracterul sunetelor emise de un instrument muzical sau de voce (1) este stabilit de c─âtre maxima a dou─â regiuni corespunz─âtoare celor doi f. de baz─â ai sunetelor, care ├«mpreun─â dau un raport puternic de frecven╚Ť─â. Dac─â se filtreaz─â un f. al unui sunet, acest sunet ├«╚Öi schimb─â caracteristica timbral─â, nemaiput├óndu-i-se recunoa╚Öte originea instrumental─â (vocal─â). Aceste sunete ale f. amputa╚Ťi sunt folosite ├«n muzica electronic─â*.
FORMÁNT, -Ă adj. (< fr. formant): în sintagma element formant (v.).
FORM├üNT (FORMAT├ŹV) s. m. (< fr. formant): element constitutiv esen╚Ťial care intr─â ca parte ├«ntr-un ├«ntreg, care reprezint─â o parte dintr-un sunet, dintr-un fonem, dintr-un cuv├ónt simplu, dintr-un cuv├ónt compus, dintr-o locu╚Ťiune, dintr-o expresie, dintr-o construc╚Ťie perifrastic─â etc. (v. elem├ęnt); morfem care ajut─â la formarea cuvintelor noi, ├«n calitate de sufix, de sufixoid, de prefix sau de prefixoid lexical.

Formant dex online | sinonim

Formant definitie

Intrare: formant
formant substantiv masculin