Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru formalizare

FORMALIZ├ü, formalizez, vb. I. 1. Tranz. A realiza o formalizare (1). 2. Refl. A se sup─âra, a se sim╚Ťi jignit de nerespectarea unor reguli (ne├«nsemnate) de polite╚Ťe. ÔÇô Din fr. formaliser.
FORMALIZ├üRE, formaliz─âri, s. f. 1. (Log.) Procedeu prin care se dau regulile de formare a enun╚Ťurilor ╚Öi de derivare a lor unele din altele. 2. Sup─ârare, jignire pricinuit─â de nerespectarea unor reguli (ne├«nsemnate) de polite╚Ťe. ÔÇô V. formaliza.
FORMALIZ├ü, formalizez, vb. I. 1. Tranz. A realiza o formalizare. 2. Refl. A se sup─âra, a se sim╚Ťi jignit de nerespectarea unor reguli (ne├«nsemnate) de polite╚Ťe. ÔÇô Din fr. formaliser.
FORMALIZ├üRE, formaliz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) formaliza ╚Öi rezultatul ei. 1. (Log.) Procedeu prin care se dau regulile de formare a enun╚Ťurilor ╚Öi de derivare a lor unele din altele. 2. Sup─ârare, jignire pricinuit─â de nerespectarea unor reguli (ne├«nsemnate) de polite╚Ťe. ÔÇô V. formaliza.
FORMALIZ├ü, formalizez, vb. I. Refl. A se sup─âra, a se sim╚Ťi jignit din cauza nerespect─ârii unor reguli de polite╚Ťe.
formalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 formalizeáză
formalizáre s. f., g.-d. art. formalizắrii; pl. formalizắri
formaliz├í vb., ind. prez. 1 sg. formaliz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. formalize├íz─â
formalizáre s. f., g.-d. art. formalizării; pl. formalizări
FORMALIZ├ü vb. I. 1. tr. A da un caracter formal unui sistem de cuno╚Ötin╚Ťe. ÔÖŽ (Log.) A reduce la un sistem pur sintactic de simboluri (potrivit procedurilor logicii moderne), la un sistem de cuno╚Ötin╚Ťe. 2. refl. A se sup─âra, a fi ofensat din cauza unei mojicii, a unei impolite╚Ťi etc. [< fr. formaliser].
FORMALIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) formaliza. [< formaliza].
FORMALIZ├ü vb. I. tr. a da un caracter formal unui sistem de cuno╚Ötin╚Ťe, unei teorii. ÔŚŐ (log.) a reduce la un sistem de cuno╚Ötin╚Ťe. II. refl. a se sim╚Ťi ofensat din cauza unei impolite╚Ťi. (< fr. formaliser)
FORMALIZ├ü vb. tr. a croi cu circularul panourile de lemn suprapuse dup─â diferite forme ╚Öi dimensiuni cerute de produc╚Ťie. (< format + -iza)
A FORMALIZ├ü1 ~├ęz tranz. rar A face s─â se formalizeze. /<fr. formaliser
A FORMALIZ├ü2 ~├ęz tranz. (obiecte ale unor ╚Ötiin╚Ťe) A reduce la un sistem formal de simboluri prin procedeele logicii moderne. /<fr. formaliser
A SE FORMALIZ├ü m─â ~├ęz intranz. rar A ├«ncerca un sentiment de indignare, provocat de purtarea reprobabil─â a cuiva; a se scandaliza. /<fr. formaliser
formalizà v. (refl.) a se ofensa, a lua în nume de rău.
*formaliz├ęz (m─â) (d. formal; fr. se -iser). V. refl. M─â simt ofensat, nu-m─ş place forma une─ş purt─âr─ş. V. tr. Asta nu m─â formalizeaz─â.
FORMALIZ├üRE s. f. (< formaliz├í < fr. formaliser): descriere formal─â (structural─â) a rela╚Ťiilor dintre unit─â╚Ťile diverselor niveluri ale unei limbi date (foneme, morfeme, lexeme, propozi╚Ťii, fraze etc.), f─âr─â a face apel la con╚Ťinutul semantic al categoriilor gramaticale (gen, num─âr, caz, mod, timp etc.), al func╚Ťiilor sintactice (subiect, predicat, atribut, apozi╚Ťie, complement, element predicativ suplimentar) etc.; reducere a unui sistem de cuno╚Ötin╚Ťe la un sistem pur sintactic de simboluri, potrivit procedurii logicii moderne.

Formalizare dex online | sinonim

Formalizare definitie

Intrare: formaliza
formaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: formalizare
formalizare substantiv feminin