formalizare definitie

2 intrări

19 definiții pentru formalizare

FORMALIZÁ, formalizez, vb. I. 1. Tranz. A realiza o formalizare (1). 2. Refl. A se supăra, a se simți jignit de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politețe. – Din fr. formaliser.
FORMALIZÁRE, formalizări, s. f. 1. (Log.) Procedeu prin care se dau regulile de formare a enunțurilor și de derivare a lor unele din altele. 2. Supărare, jignire pricinuită de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politețe. – V. formaliza.
FORMALIZÁ, formalizez, vb. I. 1. Tranz. A realiza o formalizare. 2. Refl. A se supăra, a se simți jignit de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politețe. – Din fr. formaliser.
FORMALIZÁRE, formalizări, s. f. Acțiunea de a (se) formaliza și rezultatul ei. 1. (Log.) Procedeu prin care se dau regulile de formare a enunțurilor și de derivare a lor unele din altele. 2. Supărare, jignire pricinuită de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politețe. – V. formaliza.
FORMALIZÁ, formalizez, vb. I. Refl. A se supăra, a se simți jignit din cauza nerespectării unor reguli de politețe.
formalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 formalizeáză
formalizáre s. f., g.-d. art. formalizắrii; pl. formalizắri
formalizá vb., ind. prez. 1 sg. formalizéz, 3 sg. și pl. formalizeáză
formalizáre s. f., g.-d. art. formalizării; pl. formalizări
FORMALIZÁ vb. I. 1. tr. A da un caracter formal unui sistem de cunoștințe. ♦ (Log.) A reduce la un sistem pur sintactic de simboluri (potrivit procedurilor logicii moderne), la un sistem de cunoștințe. 2. refl. A se supăra, a fi ofensat din cauza unei mojicii, a unei impoliteți etc. [< fr. formaliser].
FORMALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) formaliza. [< formaliza].
FORMALIZÁ vb. I. tr. a da un caracter formal unui sistem de cunoștințe, unei teorii. ◊ (log.) a reduce la un sistem de cunoștințe. II. refl. a se simți ofensat din cauza unei impoliteți. (< fr. formaliser)
FORMALIZÁ vb. tr. a croi cu circularul panourile de lemn suprapuse după diferite forme și dimensiuni cerute de producție. (< format + -iza)
A FORMALIZÁ1 ~éz tranz. rar A face să se formalizeze. /<fr. formaliser
A FORMALIZÁ2 ~éz tranz. (obiecte ale unor științe) A reduce la un sistem formal de simboluri prin procedeele logicii moderne. /<fr. formaliser
A SE FORMALIZÁ mă ~éz intranz. rar A încerca un sentiment de indignare, provocat de purtarea reprobabilă a cuiva; a se scandaliza. /<fr. formaliser
formalizà v. (refl.) a se ofensa, a lua în nume de rău.
*formalizéz (mă) (d. formal; fr. se -iser). V. refl. Mă simt ofensat, nu-mĭ place forma uneĭ purtărĭ. V. tr. Asta nu mă formalizează.
FORMALIZÁRE s. f. (< formalizá < fr. formaliser): descriere formală (structurală) a relațiilor dintre unitățile diverselor niveluri ale unei limbi date (foneme, morfeme, lexeme, propoziții, fraze etc.), fără a face apel la conținutul semantic al categoriilor gramaticale (gen, număr, caz, mod, timp etc.), al funcțiilor sintactice (subiect, predicat, atribut, apoziție, complement, element predicativ suplimentar) etc.; reducere a unui sistem de cunoștințe la un sistem pur sintactic de simboluri, potrivit procedurii logicii moderne.

formalizare dex

Intrare: formaliza
formaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: formalizare
formalizare substantiv feminin