FORMALÍST, -Ă, formaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. (Persoană) care dă dovadă de formalism (1). 2. (Persoană) a cărei activitate este pătrunsă de formalism (2). ♦ (Persoană) cu atitudine de politețe protocolară, ceremonioasă, exagerată și uneori nesinceră. – Din fr. formaliste.

FORMALÍST, -Ă, formaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. (Persoană) care dă dovadă de formalism (1). 2. (Persoană) a cărei activitate este pătrunsă de formalism (2). ♦ (Persoană) care adoptă în relațiile sale o atitudine de politețe protocolară, ceremonioasă, exagerată și uneori nesinceră. – Din fr. formaliste.

FORMALÍST, -Ă, formaliști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care dă dovadă de formalism (1). 2. Persoană a cărei activitate este pătrunsă de formalism (2). V. birocrat. ◊ (Adjectival) Atitudine formalistă. ♦ Persoană care adoptă o atitudine conformistă, de politețe exagerată și nesinceră în relațiile sale.

formalíst adj. m., s. m., pl. formalíști; adj. f., s. f. formalístă, pl. formalíste

formalíst s. m., adj. m., pl. formalíști; f. sg. formalístă, pl. formalíste

FORMALÍST adj. ceremonios, protocolar. (Ești prea ~!)

FORMALÍST, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Om) pătruns de formalism. 2. (Cel) care ține mai mult la forme, care se conformează îngust formelor; birocrat. [Cf. fr. formaliste, rus. formalist].

FORMALÍST, -Ă adj., s. m. f. 1. (om) pătruns de formalism; protocolar. 2. (cel) care ține mai mult la forme; birocrat. (< fr. formaliste)

FORMALÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de formalism; propriu formalismului. Atitudine ~stă. /<fr. formaliste

FORMALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al formalismului. 2) Persoană care respectă în mod exagerat toate formalitățile. /<fr. formaliste

formalist m. cel ce ține prea mult la formalități, la etichetă.

*formalíst, -ă s. (d. formal; fr. -iste). Care ține la formalitățĭ, la etichetă.

FORMALIST adj. ceremonios, protocolar.