formal definitie

13 definiții pentru formal

FORMÁL, -Ă, formali, -e, adj. 1. Privitor la formă, care ține de formă, de aparență. ♦ (Adverbial) În aparență. 2. Formulat precis; categoric, expres. 3. Pătruns de formalism; făcut de formă (7). 4. (Despre unele acte juridice) Care necesită anumite forme pentru a fi socotit legal și valabil. – Din fr. formel, lat. formalis.
FORMÁL, -Ă, formali, -e, adj. 1. Privitor la formă, care ține de formă, de aparență. ♦ (Adverbial) În aparență. 2. Formulat precis; categoric, expres. 3. Pătruns de formalism; făcut de formă (7). 4. (Despre unele acte juridice) Care necesită anumite forme pentru a fi socotit legal și valabil. – Din fr. formel, lat. formalis.
FORMÁL, -Ă, formali, -e, adj. 1. Pătruns de formalism; făcut de formă. Acolo unde se manifestă o atitudine formală, birocratică... organizația de partid este datoare să desfășoare larg critica și autocritica, luînd măsuri energice în vederea îmbunătățirii muncii. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 77. ◊ (Adverbial) Venind la putere, burghezia a fost silită să recunoască formal (nu dintr-o dată, ci treptat) o serie de drepturi democratice elementare. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 268, 6/4. 2. Relativ la formă, al formei, al aparenței. Din punct de vedere formal. ◊ Logică formală v. logică. ♦ (Adverbial) În aparență. Formal, ai dreptate! 3. Formulat precis; categoric, expres. Declarație formală. ◊ (Adverbial) A recunoaște formal.
formál adj. m., pl. formáli; f. formálă, pl. formále
formál adj. m., pl. formáli; f. sg. formálă, pl. formále
FORMÁL adj. 1. v. categoric. 2. (fam.) platonic. (O recunoaștere ~.) 3. v. solemn.
FORMÁL, -Ă 1. Făcut din formalism, de formă. 2. Referitor la formă, al formei. 3. Formulat în termeni preciși, categorici. [Cf. it. formale, fr. formel, lat. formalis].
FORMÁL, -Ă adj. 1. referitor la formă, care ține de aparență. ◊ (despre logică) care studiază formele logice ca independente de conținutul lor concret determinat. ◊ (despre concepte) care nu are referință externă. ◊ (adv.) în aparență. 2. formulat în termeni preciși, categorici. 3. făcut din formalism, de formă; superficial. 4. (jur.; despre acte) care, pentru a fi valabil, necesită anumite forme. 5. ceremonios, solemn. 6. (inform.) gramatică ~ă = vocabularul și regulile necesare descrierii limbajelor; limbaj ~ = limbaj generat de o gramatică formală. (< fr. formel, lat. formalis, engl. formal)
FORMÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de formă; propriu formei. Analiză ~ă. 2) și adverbial Care se face de formă. 3) Care este preocupat mai ales de formă. /<fr. formel, lat. formalis
formal a. 1. relativ la formă: parte formală; 2. în formă, preciz: refuz formal.
*formál, -ă adj. (lat. formalis). Relativ la formă: parte formală. În formă, împlinind toate formalitățile, pozitiv, precis: divorț, refuz formal. Adv. În mod formal: a refuza formal.
FORMAL adj. 1. categoric, decis, expres, ferm, hotărît, neezitant, neosciiant, net, tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 2. (fam.) platonic. (O recunoaștere ~.) 3. (JUR.) solemn. (Act ~.)
formál, -ă adj. Ceremonios, solemn ◊ „Ea, Nadia, a fost întrebată de ce a fost atât de formală la Jocurile Olimpice și a răspuns că autodisciplina și concentrarea au fost atât de mari încât nu-și putea îndepărta gândurile de la activitatea ei nici măcar pentru un timp scurt.” R.l. 17 XI 76 p. 5 (din engl. formal; CO; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

formal dex

Intrare: formal
formal adjectiv