Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

45 defini╚Ťii pentru form─â

FORM├ü, formez, vb. I. Tranz. 1. A da fiin╚Ť─â ╚Öi form─â unui lucru; a face. ÔÖŽ Refl. A lua fiin╚Ť─â, a lua na╚Ötere. 2. A educa, a cre╚Öte. 3. (Despre mai multe elemente) A alc─âtui, a compune. ÔÖŽ A constitui, a reprezenta. 4. (Tehn.) A confec╚Ťiona forme de turn─âtorie, a ├«ndeplini opera╚Ťia de formare (2). ÔÇô Din fr. former, lat. formare.
F├ôRM─é, forme, s. f. 1. (Fil.; ├«n corela╚Ťie cu con╚Ťinut) Categorie care desemneaz─â structura intern─â ╚Öi extern─â a unui con╚Ťinut, modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces. ÔŚŐ Forme ale con╚Ötiin╚Ťei sociale = forme distincte ale vie╚Ťii spirituale ale societ─â╚Ťii, care se deosebesc prin obiectul lor specific, prin func╚Ťia lor social─â specific─â ╚Öi prin modul specific de reflectare a existen╚Ťei sociale (filosofia, morala, arta, ╚Ötiin╚Ťa etc.). ÔÖŽ Norm─â moral─â care trebuie respectat─â. ÔÖŽ (Geom., Fiz., Tehn.) Aspectul unei figuri ├«n care nu se ╚Ťine seam─â de m─ârimea ei. 2. ├Änf─â╚Ťi╚Öare, aspect (exterior), contur, siluet─â. ÔŚŐ Expr. A fi ├«n form─â = a fi, a se g─âsi ├«n cele mai bune condi╚Ťii (fizice ╚Öi intelectuale). ÔÖŽ (Sport) Stare de maxim─â capacitate de efort a organismului, ob╚Ťinut─â prin antrenament, disciplin─â, via╚Ť─â sportiv─â etc. 3. (Geogr.; ├«n sintagma) Form─â de relief = denivelare a suprafe╚Ťei p─âm├óntului, rezultat al interac╚Ťiunii agen╚Ťilor geografici interni ╚Öi externi. 4. Totalitatea mijloacelor de exprimare a con╚Ťinutului unei opere artistice. ÔÖŽ Totalitatea mijloacelor de expresie (melodie, ritm, armonie etc.) care redau con╚Ťinutul unei compozi╚Ťii muzicale; structura unei compozi╚Ťii muzicale. 5. Fel, chip, mod. 6. Mod de organizare, de conducere politic─â, social─â etc. ÔŚŐ Form─â de guvern─âm├ónt = mod de organizare ╚Öi de func╚Ťionare a conducerii statului. 7. Dispozi╚Ťie de procedur─â (care poate atrage anularea unui act sau a unei hot─âr├óri judec─âtore╚Öti). ÔŚŐ Loc. adv. De (sau, rar, pentru) form─â = de ochii lumii, pentru a salva aparen╚Ťele; formal (1). 8. (Lingv.) ├Änveli╚Öul sonor al unui cuv├ónt prin care se exprim─â sensul, valoarea sau func╚Ťia gramatical─â a acestuia. 9. Vas, tipar, model care serve╚Öte pentru a da unor materiale o anumit─â ├«nf─â╚Ťi╚Öare, un anumit aspect exterior. ÔÖŽ (Tehn.) Pies─â prev─âzut─â cu o cavitate de o anumit─â configura╚Ťie ├«n care se toarn─â un material ╚Öi care reprezint─â negativul obiectului ob╚Ťinut prin turnare. ÔÖŽ (Tipogr.) Pagin─â de za╚Ť completat─â de jur ├«mprejur cu material de albitur─â ╚Öi ├«nchis─â ├«ntr-o ram─â metalic─â, gata pentru a fi introdus─â ├«n ma╚Öina de tipar. ÔÇô Din fr. forme, lat. forma.
FORM├ü, formez, vb. I. Tranz. 1. A da fiin╚Ť─â ╚Öi form─â unui lucru; a face. ÔÖŽ Refl. A lua fiin╚Ť─â, a lua na╚Ötere. 2. A educa, a cre╚Öte. 3. (Despre mai multe elemente) A alc─âtui, a compune. ÔÖŽ A constitui, a reprezenta. 4. A confec╚Ťiona forme de turn─âtorie, a ├«ndeplini opera╚Ťia de formare. (2) ÔÇô Din fr. former, lat. formare.
F├ôRM─é, forme, s. f. 1. (Fil.; ├«n corela╚Ťie cu con╚Ťinut) Categorie care desemneaz─â structura intern─â ╚Öi extern─â a unui con╚Ťinut, modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces. ÔŚŐ Forme ale con╚Ötiin╚Ťei sociale = forme distincte ale vie╚Ťii spirituale ale societ─â╚Ťii, care se deosebesc prin obiectul lor specific, prin func╚Ťia lor social─â specific─â ╚Öi prin modul specific de reflectare a existen╚Ťei sociale (filozofia, morala, arta, ╚Ötiin╚Ťa etc.). ÔÖŽ (Geom., Fiz., Tehn.) Aspectul unei figuri ├«n care nu se ╚Ťine seam─â de m─ârimea ei. 2. ├Änf─â╚Ťi╚Öare, aspect (extern), contur, siluet─â. ÔŚŐ Expr. A fi ├«n form─â = a fi, a se g─âsi ├«n cele mai bune condi╚Ťii (fizice ╚Öi intelectuale). ÔÖŽ (Sport) Stare de maxim─â capacitate de efort a organismului, ob╚Ťinut─â prin antrenament, disciplin─â, via╚Ť─â sportiv─â etc. 3. (Geogr.; ├«n sintagma) Form─â de relief = neregularitate a suprafe╚Ťei p─âm├óntului, rezultat al interac╚Ťiunii agen╚Ťilor geografici interni ╚Öi externi. 4. Totalitatea mijloacelor de exprimare a con╚Ťinutului unei opere artistice. ÔÖŽ Totalitatea mijloacelor de expresie (melodie, ritm, armonie etc.) care contribuie la redarea con╚Ťinutului de idei ╚Öi de sentimente al unei compozi╚Ťii muzicale; structura unei compozi╚Ťii muzicale. 5. Fel, chip, mod. 6. Mod de organizare, de conducere politic─â, social─â etc. ÔŚŐ Form─â de guvern─âm├ónt = mod de organizare ╚Öi de func╚Ťionare a conducerii statului. 7. Dispozi╚Ťie de procedur─â (care poate atrage anularea unui act sau a unei hot─âr├óri judec─âtore╚Öti). ÔŚŐ Loc. adv. De (sau, rar, pentru) form─â = de ochii lumii, pentru a salva aparen╚Ťele; formal (1). 8. (Lingv.) Complex de sunete prin care se exprim─â un sens; aspectul exterior al unui cuv├ónt pentru a exprima o valoare sau o func╚Ťie gramatical─â. 9. Vas, tipar, model care serve╚Öte pentru a da unor materiale o anumit─â ├«nf─â╚Ťi╚Öare, un anumit aspect exterior. ÔÖŽ (Tehn.) Pies─â prev─âzut─â cu o cavitate de o anumit─â ├«nf─â╚Ťi╚Öare ├«n care se toarn─â un material ╚Öi care reprezint─â negativul obiectului ob╚Ťinut prin turnare. ÔÖŽ (Tipogr.) Pagin─â de za╚Ť completat─â de jur ├«mprejur cu material de albitur─â ╚Öi ├«nchis─â ├«ntr-o ram─â metalic─â, gata de a fi introdus─â ├«n ma╚Öina de tipar. ÔÇô Din fr. forme, lat. forma.
FORM├ü, formez, vb. I. 1. Tranz. A alc─âtui, a constitui, a face. V-am citit cu admira╚Ťie ╚Öi mi-am format ferma convingere c─â trebuie s─â fi╚Ťi un om bun. VLAHU╚Ü─é, O. A. 430. C├«nd, ├«n fine, au zis ├«n fa╚Ťa lumii: Voim a forma de acum ├«nainte un stat independent!, desigur nici unul dintr-├«n╚Öii nu ╚Öi-a putut ├«nchipui c─â aceast─â declara╚Ťiune este un simplu cuv├«nt. ODOBESCU, S. III 454. ÔÖŽ A organiza. 2. Tranz. A dezvolta. Scopul lui era s─â ├«ndemne pe arti╚Öti ╚Öi s─â formeze gustul publicului. GHICA, S. A. 80. ÔÖŽ A educa, a cre╚Öte. Uniunea Tineretului Muncitor ajut─â partidul s─â educe tineretul muncitor ├«n spirit comunist, s─â formeze cadrele de tehnicieni ╚Öi speciali╚Öti pentru toate ramurile construc╚Ťiei socialismului. LUPTA DE CLAS─é, 1950, nr. 9-10, 52. 3. Refl. A lua fiin╚Ť─â, a lua na╚Ötere. Rocile sedimentare s-au format prin depunere. 4. Tranz. A confec╚Ťiona forme de turn─âtorie.
F├ôRM─é, forme, s. f. 1. (Fil.) Aspect exterior sub care se prezint─â orice fenomen sau lucru din natur─â ╚Öi societate, expresie a con╚Ťinutului, cu care formeaz─â o unitate dialectic─â. Dac─â latura material─â, condi╚Ťiile exterioare, existen╚Ťa ╚Öi alte fenomene asem─ân─âtoare le numim con╚Ťinut, atunci latura ideal─â, con╚Ötiin╚Ťa ╚Öi alte fenomene asem─ân─âtoare le putem numi form─â. De aici ├«╚Öi trage ob├«r╚Öia vestita tez─â materialist─â: ├«n procesul dezvolt─ârii con╚Ťinutul precede formei, forma r─âm├«ne ├«n urma con╚Ťinutului. STALIN, O. I 328. Actuala cultur─â rus─â, ucrainean─â, bielorus─â ╚Öi celelalte s├«nt socialiste ├«n con╚Ťinut ╚Öi na╚Ťionale ├«n form─â. id. PROBL. LINGV. 20. ÔÖŽ (Geom., Fiz., Tehn.) Aspectul unei figuri ├«n care nu se ╚Ťine seama de m─ârimea ei. ÔÖŽ (Adesea construit cu prep. ┬ź├«n┬╗, ┬źde┬╗, ┬źsub┬╗) ├Änf─â╚Ťi╚Öare, aspect exterior. Ochii t─âia╚Ťi ├«n forma migdalei. EMINESCU, N. 34. Inel de form─â antic─â. ALEXANDRESCU, M. 374. ÔŚŐ Expr. A fi ├«n form─â = a fi, a se prezenta ├«n cele mai bune condi╚Ťii. ÔÖŽ Contururile unui corp; siluet─â. Prin curte se mi╚Öcau, ├«n ├«ntunericul serii, forme nedeslu╚Öite. DUMITRIU, B. F. 36. Formele schimb─âtoare ale lucrurilor se topir─â ╚Öi se mistuir─â ├«n noapte ca ├«ntr-o mare ├«ntunecoas─â ╚Öi f─âr─â de margini. HOGA╚ś, M. N. 168. 2. Totalitatea mijloacelor de exprimare a con╚Ťinutului unei opere artistice. ┬źPove╚Ötile┬╗ lui Creang─â s├«nt ale lui Creang─â, nu prin subiect, prin ┬źistoric┬╗ ÔÇô care s├«nt ale tuturora, ÔÇô ci tocmai prin forma dat─â de el. IBR─éILEANU, S. 150. Una din cele mai ├«ntrebuin╚Ťate forme ale scrierii e desigur, forma polemicii. GHEREA, ST. CR. II 7. ÔŚŐ (Uneori urmat de determin─ârile ┬źartistic─â┬╗, ┬źpoetic─â┬╗ etc.) Formalismul nu numai c─â poart─â ├«n sine idei reac╚Ťionare, nu numai c─â nu se m─ârgine╚Öte s─â rup─â arta de realitatea vie, ci distruge ╚Öi forma artistic─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 332, 4/4. 3. Fel, chip, mod. Una dintre formele prin care ╚Ť─âr─ânimea a luptat ├«mpotriva exploat─ârii ei, a fost nesupunerea la lucru sau la munc─â. IST. R.P.R. 146. ÔÖŽ Mod de organizare, de conducere politic─â, social─â etc. Dezvoltarea democra╚Ťiei populare ca form─â de trecere de la capitalism la socialism are loc ├«n condi╚Ťiile unei lupte de clas─â ascu╚Ťite. REZ. HOT. I 48. Partidul ├«╚Öi poate ├«ndeplini rolul s─âu conduc─âtor pentru c─â este ├«narmat cu cunoa╚Öterea legilor de dezvoltare a societ─â╚Ťii, pentru c─â este cea mai ├«nalt─â form─â de organizare de clas─â a proletariatului. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 1-2, 31. Or├«nduirea feudal─â reprezint─â, fa╚Ť─â de cea sclavagist─â, o form─â mai ├«naintat─â a societ─â╚Ťii. IST. R.P.R. 62. [Valea Lotrului] e un drum ├«ngust ╚Öi aspru, s─âlbatic ╚Öi frumos, spre un ╚Ťinut ├«n care via╚Ťa oamenilor a r─âmas la formele ei cele mai primitive. BOGZA, C. O. 369. ÔŚŐ Form─â de stat = caracter sau mod de conducere a unui stat. [Lenin] a descoperit Puterea sovietic─â ca cea mai bun─â form─â de stat a dictaturii proletariatului, folosind ├«n acest scop experien╚Ťa Comunei din Paris ╚Öi a revolu╚Ťiei ruse. STALIN, O. X 101. ÔÖŽ Modalitate. C─âut├«nd necontenit alte forme de trai, omul a lep─âdat ce nu-i mai convenea spre a ├«ncerca ceva mai bun. SADOVEANU, E. 18. 4. Dispozi╚Ťie legal─â de procedur─â. Dup─â toate formele, legile ╚Öi obiceiul p─âm├«ntului, lupii se cuvine a fi volnici s─â m─ân├«nce oi. NEGRUZZI, S. I 280. ÔŚŐ Viciu de form─â = nerespectare a unei dispozi╚Ťii de procedur─â care poate atrage anularea unui act sau a unei hot─âr├«ri judec─âtore╚Öti. ÔÖŽ Loc. adv. De (sau, neobi╚Önuit, pentru) form─â = de ochii lumii, pentru a salva aparen╚Ťele, formal (1). Pe la ╚Öcoal─â mai dam noi a╚Öa, c├«teodat─â, de form─â. CREANG─é, A. 104. Unul propunea s─â tocmeasc─â oameni... care... s─â ias─â pe scen─â pentru form─â ╚Öi rolul lor s─â se citeasc─â de un lector ad-hoc, ├«ntre culise. NEGRUZZI, S. I 342. 5. (Lingv.) Complex de sunete prin care se exprim─â un sens; aspectul luat de un cuv├«nt pentru a exprima o valoare sau o func╚Ťiune gramatical─â. Forma de plural a unui substantiv. 6. Vas, tipar, model, care serve╚Öte pentru a da o anumit─â ├«nf─â╚Ťi╚Öare, un anumit aspect exterior unor materiale. Form─â ├«n care se toarn─â fonta. Form─â de cozonaci. ÔŚŐ Fig. La ce-am ├«ncepe s─â-ncerc─âm ├«n lupt─â dreapt─â A turna ├«n form─â nou─â limba veche ╚Öi-n╚Ťeleapt─â? EMINESCU, O. I 137. ÔÖŽ (Tipogr.) Pagin─â de za╚Ť completat─â de jur ├«mprejur cu material de albitur─â ╚Öi ├«nchis─â ├«ntr-o ram─â metalic─â, gata de introdus ├«n ma╚Öina de tipar.
formá (a ~) vb., ind. prez. 3 formeáză
f├│rm─â s. f., g.-d. art. f├│rmei; pl. f├│rme
!pro f├│rma (lat.) loc. adj., loc. adv.
form├í vb., ind. prez. 1 sg. form├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. forme├íz─â
f├│rm─â s. f., g.-d. art. f├│rmei; pl. f├│rme
pro f├│rma loc. adv.
FORM├ü vb. 1. v. fasona. 2. v. alc─âtui. 3. v. constitui. 4. a constitui, a fi, a ├«nsemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esen╚Ťial─â a lucr─ârii.) 5. a crea, a preg─âti. (~ cadre de speciali╚Öti.) 6. v. educa.
F├ôRM─é s. 1. v. configura╚Ťie. 2. contur, (fig.) relief. (A ├«nceput s─â capete ~.) 3. v. expresie. (A dat ~ g├óndurilor sale.) 4. v. siluet─â. 5. v. calapod. 6. tipar. (Toarn─â fonta ├«n ~.) 7. (LINGV.) form─â hipercorect─â = hipercorectitudine, hiperurbanism. 8. v. variant─â. (~ lexical─â.) 9. v. mod.
FÓRMĂ s. v. brutărie.
FORM├ü vb. I. tr., refl. 1. A (se) face, a lua fiin╚Ť─â. ÔÖŽ A (se) constitui, a (se) organiza. ÔÖŽ tr. A alc─âtui, a confec╚Ťiona. 2. A (se) educa, a (se) dezvolta; a cre╚Öte. [< fr. former, it., lat. formare].
F├ôRM─é s.f. 1. ├Änf─â╚Ťi╚Öare, aspect exterior; contur. ÔÖŽ (Fil.) Categorie filozofic─â ce desemneaz─â modul de existen╚Ť─â, de organizare intern─â, interac╚Ťiunea ╚Öi leg─âturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului. ÔÖŽ Stabilirea de maxim─â capacitate de efort a organismului, ob╚Ťinut─â prin antrenament; condi╚Ťie fizic─â bun─â. ÔŚŐ A fi ├«n form─â = a fi, a se afla ├«n cele mai bune condi╚Ťii. 2. Totalitatea mijloacelor prin care se exprim─â con╚Ťinutul unei opere de art─â (mai ales de literatur─â). 3. Fel, chip, mod. ÔÖŽ Mod de organizare, de conducere politic─â, social─â etc. 4. Dispozi╚Ťie legal─â de procedur─â. ÔŚŐ Viciu de form─â = nerespectare a unei dispozi╚Ťii de procedur─â care atrage anularea unui act sau a unei hot─âr├óri judec─âtore╚Öti. 5. Aspect pe care ├«l ia un cuv├ónt pentru a ├«ndeplini o func╚Ťie gramatical─â. 6. Stare de agregare a corpurilor. 7. (Metal.) Negativul ├«n care se toarn─â o pies─â. ÔÖŽ (Poligr.) Cutie de o╚Ťel ├«n care se toarn─â litere; za╚Ť al unei pagini. 8. (Mat.) Fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pus─â aceea╚Öi rela╚Ťie. ÔÖŽ Polinom omogen. [< fr. forme, it., lat. forma].
FORM├ü vb. I. tr., refl. 1. a (se) face, a lua fiin╚Ť─â. ÔŚŐ a (se) constitui, a (se) organiza. 2. a (se) educa, a (se) dezvolta; a cre╚Öte. II. tr. (despre elemente multiple) a alc─âtui, a compune; a reprezenta. (< fr. former, lat. formare)
F├ôRM─é s. f. 1. ├«nf─â╚Ťi╚Öare, aspect exterior; contur. 2. modul de existen╚Ť─â, de organizare intern─â, interac╚Ťiunea ╚Öi leg─âturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului. ÔÖŽ ~ ele con╚Ötiin╚Ťei sociale ÔÇô ansambluri distincte de reprezent─âri, idei, concep╚Ťii determinate social ╚Öi istoric, care alc─âtuiesc con╚Ötiin╚Ťa social─â; ~ logic─â = structur─â mintal─â ├«n conformitate cu principiile g├óndirii ╚Öi av├ónd drept func╚Ťie organizarea con╚Ťinutului acesteia. ÔÖŽ stabilirea de maxim─â capacitate de efort a organismului, prin antrenament; condi╚Ťie fizic─â bun─â; a fi ├«n ~ = a fi capabil de randament maxim. 3. totalitatea mijloacelor prin care se exprim─â con╚Ťinutul unei opere de art─â. 4. fel, chip, mod. ÔÖŽ mod de organizare, de conducere politic─â, social─â etc. 5. dispozi╚Ťie legal─â de procedur─â. ÔÖŽ viciu de ~ = nerespectare a unei dispozi╚Ťii de procedur─â care atrage anularea unui act sau a unei hot─âr├óri judec─âtore╚Öti. 6. aspect pe care ├«l ia un cuv├ónt pentru a ├«ndeplini o func╚Ťie gramatical─â. 7. stare de agregare a corpurilor. 8. tipar, calapod, model. ÔÖŽ (poligr.) cutie de o╚Ťel ├«n care se toarn─â literele; za╚Ť al unei pagini. 9. ~ de relief = neregularitate a suprafe╚Ťei P─âm├óntului, rezultat al interac╚Ťiunii agen╚Ťilor geografici interni ╚Öi externi; (mat.) fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pus─â aceea╚Öi rela╚Ťie. (< fr. forme, lat. forma)
PRO FÓRMA loc. adv. de formă. (< lat. pro forma)
f├│rm─â (f├│rme), s. f. ÔÇô (├Änv., Mold.) Cuptor. Bg. furna (DAR), din tc. firin. Este dublet al lui forun─â, s. f. (co╚Ö), din sb., bg. furuna.
f├│rm─â (f├│rme), s. f. ÔÇô Categorie care desemneaz─â structura intern─â ╚Öi extern─â a unui con╚Ťinut. ÔÇô Var. (Trans.) furm─â. Lat. forma (sec. XVII). Var., din s─âs. Furm (Lacea, Dacor., III, 750). ÔÇô Der. forma, vb. (a face); forma╚Ťi(un)e, s. f. (alc─âtuire); neformat, adj. (crud, verde); format, s. n. (dimensiune); formal, adj. (privitor la form─â); formul─â, s. f. (expresie precis─â a unei idei); formula, vb. (a da o form─â precis─â unei idei); conforma, vb. (a conforma); deforma, vb. (a str├«mba; a denatura); informa, vb. (a ├«n╚Ötiin╚Ťa, a anun╚Ťa); informa╚Ťi(un)e, s. f. (├«n╚Ötiin╚Ťare; veste); reforma, vb. (a modifica, a ├«nnoi); reformator, s. m. (persoan─â care reformeaz─â); reform─â, s. f. (transformare social─â, politic─â, etc. pentru a ob╚Ťine un progres); performan╚Ť─â, s. f. (prob─â de campionat), toate din fr. ÔÇô Cf. f─âr├«m─â.
A FORM├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se formeze. 2) A dezvolta prin ac╚Ťiuni con╚Ötiente ╚Öi sistematice de instruire ╚Öi educare. 3) (metale sau aliaje ├«n stare lichid─â) A turna ├«ntr-un tipar (pentru a da o form─â). /<fr. former, lat. formare
A SE FORM├ü m─â ~├ęz intranz. A-╚Öi lua ├«nceputul; a lua na╚Ötere; a lua fiin╚Ť─â. /<fr. former, lat. formare
F├ôRM─é ~e f. 1) Expresie exterioar─â determinat─â de un anumit con╚Ťinut. 2) Aspect exterior al unui obiect. ~ sferic─â. ÔŚŐ (A fi) ├«n ~ a se afla ├«n condi╚Ťii fizice bune. 3) Totalitate a mijloacelor de expresie, folosite la redarea con╚Ťinutului de idei al unei opere de art─â. ~ artistic─â. 4) lingv. Latura material─â a unit─â╚Ťilor de limb─â. ÔŚŐ ~ gramatical─â aspect luat de un cuv├ónt pentru a exprima un sens gramatical. 5) Model stabilit. Act ├«ntocmit dup─â toate ~ele. 6) Mod de conducere. ~ de stat. 7) fig. Aparen╚Ť─â care este ├«n contradic╚Ťie cu con╚Ťinutul interior. 8) Pies─â confectionat─â dintr-un material dur, ├«n care se toarn─â un amestec pentru a-i da o anumit─â configura╚Ťie. ~ de turn─âtorie. [G.-D. formei] /<fr. forme, lat. forma
form├á v. 1. a da fiin╚Ť─â ╚Öi form─â; 2. a da o form─â sau figur─â: a forma litere, sunete; 3. a institui, a stabili: a forma o societate; 4. a produce, a constitui: ploaia a format un torent; 5. a concepe, a imagina: a forma un proiect; 6. a cultiva prin instruc╚Ťiune, prin educa╚Ťiune: a forma inima copiilor; 7. a lua, a c─âp─âta o form─â: corpul s─âu se formeaz─â.
form─â f. 1. apari╚Ťiune exterioar─â rezult├ónd din dispozi╚Ťiunea p─âr╚Ťilor: form─â de mobil─â; 2. constituirea unor lucruri: form─â de guvern; 3. modul de a se conduce conform uzurilor stabilite: a p─âzi formele, vi╚Ťiu de form─â; pro-forma, spre a se conforma cu obiceiul locului; 4. modul cum un lucru e pus ├«n lucrare: a ╚Ťinea mai mult la form─â dec├ót la fond; 5. tipar ce d─â o form─â anumit─â: forme de lemn pentru ╚Ö─âpcari; 6. ├«n tipografie, pervaz ├«n care se str├óng paginile ze╚Ťuite.
pro forma, locu╚Ťiune latin─â: pentru form─â, ca simpl─â formalitate: a face o cerere pro forma.
*f├│rm─â f., pl. e (lat. forma, fr. forme; pol. rus. forma. V. frumos). Figur─â, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, chip, f─âptur─â: mÔÇÖa┼ş pl─âzmuit Dumneze┼ş ├«n form─â (Dos.), furma omulu─ş (biblia 1688). Contur, lineamente: forma une─ş ╚Ť─âr─ş, une─ş ha─şne. ├Änf─â╚Ťi╚Öare, aparen╚Ť─â: a judeca dup─â form─â. Mod de a te purta, de a proceda conform unor regule, unu─ş uz: a lucra dup─â forme, a p─âzi formele. Modu de execu╚Ťiune, modu de a lucra: a ╚Ťinea la form─â ma─ş mult de c├«t la fond. Tipar, model, calup, izvod dup─â care execu╚Ť─ş un lucru: form─â de lemn pentru cac─şul─ş, forme de tinichea pentru cozonac─ş. Gram. Aspectu cuvintelor: form─â de genitiv, form─â pasiv─â. Constitu╚Ťiune: forma de guvernament a Rom├ónii─ş e monarhia constitu╚Ťional─â. ├Än tipografie, cadru ├«n care se str├«ng paginile culese. ├Än form─â, formal, dup─â lege, pozitiv, precis. De form─â, numa─ş ca s─â ├«mpline╚Öt─ş o formalitate, dar f─âr─â s─â ├«mpline╚Öt─ş fondu: parlamentele ├«s de form─â expresiunea voin╚Ťe─ş poporulu─ş, dar de fapt nu. ├Än (or─ş supt) form─â de, av├«nd forma de: apa cade ├«n (or─ş supt) form─â de ploa─şe. De forma (urmat de un gen.) sa┼ş de form─â (urmat de un adj.), de aspectu: p─âl─ârie de forma cilindrulu─ş sa┼ş de form─â cilindric─â. Jur. Vi╚Ťi┼ş de form─â, defect de procedur─â, ne├«mplinirea une─ş formalit─â╚Ť─ş.
*form├ęz v. tr. (lat. formare). Da┼ş form─â, existen╚Ť─â: a forma o figur─â, un stabiliment. Institu─ş, stabilesc: a forma o familie. Constitu─ş, compun, produc: vapori─ş formeaz─â nouri─ş. Fig. Concep, imaginez: a forma un pro─şect. Constitu─ş: bun─âtatea formeaz─â fondu caracterulu─ş lu─ş. Cultiv, c─şoplesc, modelez: exemplele formeaz─â caracterele. V. refl. ─Ča┼ş form─â, m─â constitu─ş, m─â fac. M─â c─şoplesc, m─â cultiv: viteji─ş se formeaz─â ├«n r─âzbo─ş. ÔÇô ╚śi furmez (sec. 18) ╚Öi form┼ş─şesc (Dos.).
FORMA vb. 1. a fasona, a modela, (├«nv. ╚Öi pop.) a tip─âri. (A ~ un obiect.) 2. a alc─âtui, a compune, a constitui, (rar) a ├«ntocmi, (├«nv.) a informa, a s─âv├«r╚Öi. (Elemente care ~ un ansamblu.) 3. a alc─âtui, a constitui, a crea, a desemna, a institui, a ├«nfiin╚Ťa, a numi, a organiza, a stabili, (├«nv.) a tocmi. (A ~ o comisie special─â.) 4. a constitui, a fi, a ├«nsemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esen╚Ťial─â a lucr─ârii.) 5. a crea, a preg─âti. (~ cadre de speciali╚Öti.) 6. a cre╚Öte, a educa, (├«nv.) a pedepsi. (A ~ ├«n spiritul patriotismului, j
form─â s. v. BRUT─éRIE.
FORM─é s. 1. aspect, configura╚Ťie, conforma╚Ťie, fizionomie, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, profil, structur─â, (rar) f─âptur─â. (~ terenului, a v─âii.) 2. contur, (fig.) relief. (A ├«nceput s─â capete ~.) 3. expresie. (A dat ~ g├«ndurilor sale.) 4. siluet─â. (O ~ str─âbate ├«ntunericul.) 5. calapod, model, tipar, (pop.) calup. (Confec╚Ťionat dup─â ~.) 6. tipar. (Toarn─â fonta ├«n ~.) 7. cale, chip, fel, manier─â, metod─â, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedur─â, putin╚Ť─â, sistem, (reg.) cap, modru, (├«nv.) manoper─â, mar╚Ö─â, mediu, mijlocire. (Alt─â ~ de a rezolva o problem─â.)
FORM─é. Subst. Form─â, structur─â, alc─âtuial─â, alc─âtuire, ├«ntocmire, compozi╚Ťie, compunere, forma╚Ťie, construc╚Ťie. Configura╚Ťie, figur─â, aspect, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, ipos-z─â, siluet─â, imagine, chip, conforma╚Ťie, constitu╚Ťie. Contur, profil; linie. Aranjare, aranjament, a╚Öezare, dispunere, dispozi╚Ťie, organizare, organiza╚Ťie, or├«nduial─â, or├«nduire, r├«nduial─â, r├«nduire, ordine, ordonare. Schem─â, model, prototip, tipar, schelet (fig.), schi╚Ť─â, machet─â. Fason, croi, croial─â, t─âietur─â. Modelaj, modelare, modelizare, mulare, fasonaj (rar), fasonare, fasonat. Format. Izomorfism, izomorfie; polimorfism. Morfologie. Adj. Formal, structural. Aranjat, or├«nduit. Modelat, fasonat. Izomorf. Multiform, polimorf. Vb. A da o form─â; a(-╚Öi) lua o anumit─â form─â, a se configura (rar), a se contura. A aranja, a dispune, a or├«ndui, a r├«ndui, a ordona, a organiza, modela, a modeliza, a fasona, a ╚Öablona, a mula. V. aranjare, componen╚Ť─â, deformare, dimensiune, ├«n─âl╚Ťime, ├«ngustime, l─â╚Ťime, lungime, micime, rela╚Ťie, statur─â, structur─â.
FORME DE GUVERNARE. Subst. Form─â de guvernare, form─â de guvern─âm├«nt. Absolutism; autocra╚Ťie; caudillism; cezarism; c─âim─âc─âmie; constitu╚Ťionalism; democra╚Ťie; despotism; dictatur─â; duarhie; eleuterie; etocra╚Ťie; gerontocra╚Ťie; ginecocra╚Ťie; hegemonism; ├«mp─âr─â╚Ťie; locotenen╚Ť─â; monarhie absolut─â, monarhie constitu╚Ťional─â; noocra╚Ťie; parlamentarism; pentarhie; poliarhie; plutocra╚Ťie, timocra╚Ťie; regalitate; regen╚Ť─â; satrapie; sinarhie; teocra╚Ťie; tetrarhie; tiranie; triumvirat; ╚Ťarism. Adj. Absolutist; democratic; despotic; dictatorial; monarhic; plutocratic; teocratic; ╚Ťarist. Vb. A guverna, a conduce. V. conduc─âtor de stat, conducere, stat.
FORME ╚śI GENURI MUZICALE. Subst. Form─â muzical─â, gen muzical; pies─â muzical─â, compozi╚Ťie muzical─â; bucat─â muzical─â; pies─â vocal─â, pies─â instrumental─â. Adagio; allegretto; allegro; arie, ariet─â; arioso; bagatel─â, bluet─â; balad─â; berceuse; burlesc─â; canon; cantat─â; cantilen─â; can╚Ťonet─â; cavatin─â; concert; concertin─â; concerto grosso; coral; dix╚Ťuor; elegie; fantezie; fugato; fug─â; fughet─â; imn; impromptu; lied; madrigal; mandolinat─â; mar╚Ö; menuet; mes─â; mis─â; moresc─â; motet; od─â; oper─â; operet─â; oratoriu; pastel; pastoral─â; pizzicato; poem; poem simfonic; preludiu; rapsodie; rasgado; recitativ; recviem; reverie; roman╚Ť─â; rondino; rondo; scherzo; serenad─â; sextuor; simfonie; simfonie concertant─â; singspiel; simfoniet─â; sonat─â; sonatin─â; studiu; tocat─â; uvertur─â; vocaliz─â. Adj. Muzical; vocal; instrumental. Pastoral; poematic; simfonic. Vb. A compune. A orchestra. A interpreta. V. art─â, indica╚Ťii de execu╚Ťie muzical─â.
f├│rm─â s.f. Concept lingvistic cu sensuri mai mult sau mai pu╚Ťin diferite: ÔÖŽ Ansamblu al rela╚Ťiilor care asigur─â identitatea elementelor lingvistice, opus materiei sau substan╚Ťei; ÔÖŽ Forma considerat─â echivalent aproximativ al semnificantului sau al expresiei, opus─â sensului, con╚Ťinutului.
f├│rm─â s.f. Concept lingvistic cu sensuri mai mult sau mai pu╚Ťin diferite: ÔÖŽ Ansamblu al rela╚Ťiilor care asigur─â identitatea elementelor lingvistice, opus materiei sau substan╚Ťei; ÔÖŽ Forma considerat─â echivalent aproximativ al semnificantului sau al expresiei, opus─â sensului, con╚Ťinutului.
FORM─é AERODINAMIC─é profil aerodinamic (v.)
form─â. Conform teoriei gestaltiste, f. este o realitate fizic─â complex─â, definit─â de interac╚Ťiunile dintre ├«ntreg ╚Öi p─âr╚Ťile sale componente. ├Än condi╚Ťiile de proximitate spa╚Ťial─â ╚Öi temporal─â, o grupare de elemente (de orice natur─â) se constituie ├«n f. ├«n situa╚Ťia ├«n care este transpozabil─â (alterarea propor╚Ťional─â ╚Öi cu acela╚Öi sens a elementelor sale nu modific─â calit─â╚Ťile esen╚Ťiale ale ansamblului) ╚Öi se fondeaz─â pe rela╚Ťii de cauzalitate. Potrivit unor teorii lingvistice moderne (F. de Saussure, L. Hjelmlev), f. este re╚Ťeaua rela╚Ťional─â care define╚Öte unit─â╚Ťile din planul expresiei (planul sonor) ╚Öi al con╚Ťinutului (planul semantic) ale unui limbaj. F. este un termen al dihotomiei form─â ÔÇô substan╚Ť─â, este factorul de discretizare al realit─â╚Ťii substan╚Ťiale continue ╚Öi amorfe pe care se bazeaz─â limbajul. Unit─â╚Ťile sale se delimiteaz─â pe principiul opozitivit─â╚Ťii. ÔÖŽ F. muzical─â (fr. forme musicale; germ. musikalisches Form; engl. form in music). Echivalen╚Ťa termenilor utiliza╚Ťi de diversele ╚Öcoli muzicologice nu poate fi dec├ót aproximativ─â, datorit─â accep╚Ťiilor divergente asupra sferei ╚Öi con╚Ťinutului conceptului ├«n discu╚Ťie. P├ón─â ├«n veacul al 19-lea, prin f. muzical─â s-a ├«n╚Ťeles succesiv: activitatea de structurare a imaginilor muzicale, mijloacele ╚Öi tehnicile de construc╚Ťie a enun╚Ťului muzical, schemele arhitectonice, speciile, muzicale [v. gen (1)]. ├Äncep├ónd din aceast─â perioad─â, s-a ├«ncercat ├«nl─âturarea confuziei terminologice ╚Öi definirea ╚Ötiin╚Ťific─â a no╚Ťiunii. S-a ajuns la conturarea a dou─â sensuri diferite ale acesteia. I. Primul sens, mai general, abstract, vizeaz─â: 1. procesul, precum ╚Öi 2. rezultatul procesului de generare ╚Öi coordonare a diferitelor elemente ale unei opere muzicale ├«ntr-un tot omogen. II. A doua accep╚Ťiune, mai particular─â, concret─â, se refer─â la schema arhitectonic─â (germ. Formschemata), care preexist─â ╚Öi condi╚Ťioneaz─â structurarea intern─â a unei lucr─âri muzicale. F. (I, 1) este activitatea formativ─â; f. (I, 2) este ordinea care guverneaz─â materialul sonor al unei compozi╚Ťii (1), ordine care se realizeaz─â pe baza unor principii de construc╚Ťie (sau de f.) ac╚Ťion├ónd ÔÇô ├«n propor╚Ťii variabile ÔÇô ├«n toate stilurile* muzicale: principiul repeti╚Ťiei, al varia╚Ťiei* ╚Öi al contrastului. Orice lucrare muzical─â are o f. (I, 2) (Hanslick): ÔÇ×Ohne Form, keine MusikÔÇŁ, dar aceasta nu reprezint─â ├«n mod obligatoriu o actualizare a uneia dintre schemele formale consacrate de istoria* muzicii (f. II). F. II desemneaz─â, deci, tiparele arhitectonice generale cristalizate, formalizate ╚Öi uneori abandonate de c─âtre practica componistic─â. C├óteva ex. de f. II: aria da capo*, concertul (2), fuga*, sonata*, scherzo*-ul, rondo*-ul etc. F. II. sunt rezultatul unui ├«ndelung proces de evolu╚Ťie componistic─â, expresia sublimat─â a interac╚Ťiunilor dintre anumite stiluri, genuri ╚Öi specii muzicale, tehnici componistice, con╚Ťinuturi expresive ╚Öi, ├«n mod imediat, a unor orient─âri ideologice ╚Öi culturale generale, toate confluente ├«ntr-un moment istoric dat. Astfel, f. fug─â sintetizeaz─â: stilul contrapunctic* al barocului*, principiul repet─ârii, genul instr., tehnica imitativ─â*, un anumit con╚Ťinut muzical (sobru, lipsit de efuziuni ╚Öi contraste dramatice bazat mai cur├ónd pe grad─âri ale aceleia╚Öi sfere emo╚Ťionale) iar monotematismul* ei poate fi interpretat ca un reflex ├«n plan muzical al filozofiei leibnitziene. F. II pot fi grupate ├«n: a) forme de ├«n╚Öiruire (aria da capo, ciclul suita*, liedul*, rondoul etc.), b) forme varia╚Ťionale (tema cu varia╚Ťiuni), c) forme de contrast (uvertura*, sonata) ╚Öi d) forme mixte, care ├«ntrunesc calit─â╚Ťile proprii unor tipuri diferite (lied-sonata, rondo-sonat─â, coral* cu varia╚Ťiuni etc.) F. II. Sunt studiate de teoria formelor (germ. Formenlehre) ╚Öi teoria compozi╚Ťiei muzicale [germ. Kompositionslehre; v. compozi╚Ťie (2)]. F. (1, 2; II), unei opere muzicale este pus─â ├«n lumin─â printr-un demers analitic (v. analiz─â) orientat asupra diverselor sale niveluri structurale (lucrarea ├«n ansamblu, p─âr╚Ťile, sec╚Ťiunile ╚Öi subsec╚Ťiunile, perioadele*, frazele*, motivele* ╚Öi celulele* melodice, planul armonic sau/╚Öi polif., sistemele (II) de intona╚Ťie (1) subiacente, organizarea ritmic─â etc.), asupra conexiunii acestora ├«ntr-un tot organic ╚Öi, eventual, asupra raporturilor dintre construc╚Ťia de ansamblu a lucr─ârii ╚Öi schema arhitectonic─â (f. II) pe care o actualizeaz─â. V. structur─â arhitectonic─â.
form─â arhitectonic─â v. structur─â arhitectonic─â.
form─â-bar (< germ. Barform), form─â de lied*, cultivat─â ├«n Minnesang ╚Öi Meistersang, cu schema AAÔÇÖB. Primele dou─â sec╚Ťiuni se numesc Stollen iar cea de-a treia Abgesang. F. cu repriz─â* iau na╚Ötere prin repetarea uneia sau a celor dou─â Stollen. F. muzical─â wagnerian─â (v. oper─â). A. Lorenz consider─â c─â Preludiul la Tristan ╚Öi Isolda este conceput─â ├«n f.
F├ôRM─é s. f. (< fr. forme, it., lat. forma): 1. complex de sunete prin care se exprim─â sensul unui cuv├ónt; aspect exterior al unui cuv├ónt prin care acesta exprim─â o valoare sau o func╚Ťie gramatical─â (component─â care realizeaz─â o unitate dialectic─â cu con╚Ťinutul cuv├óntului). ├Än accep╚Ťiunea hjelmslevian─â f. este unul dintre cele dou─â componente (al─âturi de substan╚Ť─â) ale con╚Ťinutului ╚Öi expresiei semnului lingvistic (cuv├óntului). ├Äntre planul con╚Ťinutului (semnificantul) ╚Öi planul expresiei (semnificatul) exist─â o rela╚Ťie de interdependen╚Ť─â (se presupun reciproc), iar ├«ntre forma ╚Öi substan╚Ťa fiec─ârui plan, o rela╚Ťie de subordonare, ├«n care rolul determinant ├«l are forma. Ca atare, dup─â Hjelmslev, semnul lingvistic, cuv├óntul, este de fapt unitatea dintre forma con╚Ťinutului ╚Öi forma expresiei, legate ├«ntre ele printr-o rela╚Ťie de solidaritate. ├Än raport cu p─âr╚Ťile de vorbire existente se poate vorbi, ├«n gramatica tradi╚Ťional─â, despre o f. substantival─â, o f. adjectival─â, o f. numeral─â, o f. pronominal─â, o f. verbal─â, o f. adverbial─â, o f. interjec╚Ťional─â, o f. prepozi╚Ťional─â ╚Öi de o f. conjunc╚Ťional─â. ÔŚŐ ~ lexic├íl─â: f. pe care o are un cuv├ónt ca parte de vorbire sau ca element al unei clase morfologice. ÔŚŐ ~ polim├│rfice: f. morfologice diferite sub care se prezint─â un cuv├ónt notat ├«ntr-o anchet─â dialectal─â, ca rezultat al reac╚Ťiei subiectelor anchetate. ÔŚŐ ~ pronominal─â accentuat─â: f. de dativ ╚Öi de acuzativ a pronumelui personal propriu-zis care reliefeaz─â prin accent persoana ├«n comunicare, ca de exemplu mie ÔÇô mine, ╚Ťie ÔÇô tine; lui, ei; nou─â; vou─â; lor. ÔŚŐ ~ pronominal─â neaccentuat─â: f. de dativ ╚Öi de acuzativ a pronumelui personal propriu-zis care nu reliefeaz─â persoana prin accent ├«n comunicare, ca de exemplu ├«mi, mi ÔÇô m─â; ├«╚Ťi, ╚Ťi ÔÇô te; ├«i, i ÔÇô ├«l, o; ne, ni ÔÇô ne; v─â, vi ÔÇô v─â; le, li ÔÇô ├«i, le. ÔŚŐ ~ pronominal─â independent─â: f. neaccentuat─â a pronumelui personal propriu-zis pronun╚Ťat─â independent ├«n comunicare (nu cu alte cuvinte ÔÇô v. exemplele de mai sus). ÔŚŐ ~ pronominal─â conjunct─â: f. neaccentuat─â a pronumelui personal propriu-zis pronun╚Ťat─â ├«mpreun─â cu un alt cuv├ónt ╚Öi legat─â de acesta prin cratim─â, ca de exemplu mi-, -mi-, -mi; -m─â-, -m─â, m-, -m-; ╚Ťi-, -╚Ťi-, -╚Ťi; te-, -te-, -te; i-, -i-, -i; l-, -l-, -l; o-, -o-, -o; -ne, -ne-, ne-; ni-, -ni-; ne-, -ne-, -ne; -v─â-, -v─â, v-, -v-; le-, -le-, -le, li-, -li-; i-, -i-, -i; le-, -le-, -le. ÔŚŐ ~ verbal─â hortativ─â: f. verbal─â care exprim─â un ├«ndemn, o porunc─â, un ordin, ca de exemplu f. verbal─â de imperativ. ÔŚŐ ~ reduplic├íte: f. verbale care con╚Ťin ├«n structura lor repetarea unei silabe, pentru exprimarea unei alte valori temporale, ca de exemplu d─âdeai ╚Öi st─âteai (f. de imperfect), ├«n raport cu dai ╚Öi stai (f. de prezent, dar ╚Öi de imperfect). ÔŚŐ ~ verbal─â accentuat─â: f. de persoana I singular sau a III-a (singular ╚Öi plural) a verbului a fi, la prezentul indicativului, care reliefeaz─â persoana prin accent, ├«n comunicare, ca de exemplu sunt, este, sunt. ÔŚŐ ~ verbal─â neaccentuat─â: f. de persoana I sau a III-a a verbului a fi, la prezentul indicativului, care nu reliefeaz─â persoana prin accent, ├«n comunicare, ca de exemplu -s, ├«s (nu-s copil, ├«s atent ÔÇô la pers. I singular), -i, ├«i (nu-i acas─â, ├«i plecat ÔÇô la pers. a III-a singular); -s, ├«s (nu-s bune, ├«s vechi ÔÇô la pers. a III-a plural). ÔŚŐ ~ verbal─â independent─â: f. neaccentuat─â a verbului a fi pronun╚Ťat─â independent ├«n comunicare (nu cu alt cuv├ónt), ca de exemplu ├«s, ├«i, ├«s (├«s obosit, ├«i fricoas─â, ├«s veseli). ÔŚŐ ~ verbal─â conjunct─â: f. neaccentuat─â a verbului a fi pronun╚Ťat─â ├«mpreun─â cu un alt cuv├ónt ╚Öi legat─â de aceasta prin cratim─â, ca de exemplu -s, -i, -s (nu-s de-aici, nu-i vinovat, nu-s grei). ÔŚŐ ~ verbal─â afirmativ─â (pozitiv─â): f. verbal─â care con╚Ťine o afirma╚Ťie, care sugereaz─â prin con╚Ťinutul ei lexical ideea de afirmare a ac╚Ťiunii, ca de exemplu lucreaz─â, a mers, va trece, s─â vorbeasc─â, ar pleca, ascult├ónd, asfaltat etc. ÔŚŐ ~ verbal─â negativ─â (neg├ít─â): f. verbal─â care con╚Ťine o nega╚Ťie, care sugereaz─â prin con╚Ťinutul ei lexical ideea de negare a ac╚Ťiunii, datorit─â adverbului nu sau particulei ne- care preced─â unele f. verbale, ca de exemplu nu lucreaz─â, n-a mers, nu va trece, s─â nu vorbeasc─â, n-ar pleca, neascult├ónd, neasfaltat etc. ÔŚŐ ~ verbal─â iodizat─â: f. verbal─â ├«n care e ini╚Ťial este rostit cu un iod (cu un i scurt, cu semivocala ─ş), ca diftongul ie, ├«n exemple ca eram (ÔÇ×─şeramÔÇŁ), este (ÔÇ×─şesteÔÇŁ), edifica (ÔÇ×─şedificaÔÇŁ), elabora (ÔÇ×─şelaboraÔÇŁ), emana (ÔÇ×─şemanaÔÇŁ), erija (ÔÇ×─şerijaÔÇŁ), evita (ÔÇ×─şevitaÔÇŁ) etc. ÔŚŐ ~ verbal─â iotacizat─â: f. verbal─â ├«n care o consoan─â este ├«nmuiat─â (palatalizat─â) sub influen╚Ťa unui iot urm─âtor (a unui i sau e scurt, semivocalic), ├«n momentul trecerii de la latin─â la rom├ón─â, sau sub influen╚Ťa analogiei, dup─â formarea limbii rom├óne, ca de exemplu lat. *pot─Ľo > poci, lat. sed─Ľo > ╚Öez, lat. vid─Ľo > v─âz, lat. reman─Ľo > r─âm├ói, lat. *excot─şo > sco╚Ť, lat. salio > sai etc.; aprind > aprinz, pun > pui, cer > cei, trimit > trimi╚Ť etc. De aici ╚Öi existen╚Ťa a dou─â feluri de f. iotacizate: f. iotacizate originare (mo╚Ötenite) ╚Öi f. iotacizate analogice (ref─âcute) ÔÇô poci, ╚Öez, v─âz, r─âm├ói, sco╚Ť, ╚Ťiu, sai, sim╚Ť, viu etc.; am├ói, aprinz, caz, cei, pui, spui, trimi╚Ť etc. ÔŚŐ ~ verbal─â invers─â: f. verbal─â ├«n structura c─âreia ordinea elementelor componente este inversat─â, ca de exemplu trecut-au, venit-a, opritu-s-au, duc─â-se (< s─â se duc─â) etc. ÔŚŐ ~ s├şmpl─â: f. reprezentat─â printr-un singur cuv├ónt, printr-o singur─â unitate lexical─â, ca de exemplu crin, parfumat, zece, voi, cere, aici, vai!, ├«n, s─â etc. ÔŚŐ ~ comp├║s─â: f. reprezentat─â printr-un cuv├ónt compus, rezultat din ├«mbinarea a doi sau mai mul╚Ťi termeni, ca de exemplu bun─âvoin╚Ť─â, gri-├«nchis, nou─âsprezece, oarecare, binecuv├ónta, nicic├ónd, hodoronc-tronc, de pe l├óng─â, ca s─â etc. ÔŚŐ ~ m├şxt─â: f. care presupune ├«mbinarea unor elemente cu func╚Ťii diferite (├«mbinare a dou─â tipuri de f.: simple ╚Öi compuse), ca de exemplu f. modale realizate cu ajutorul sufixelor flexionare, al auxiliarelor morfologice ╚Öi al unor morfeme de origine prepozi╚Ťional─â sau conjunc╚Ťional─â; f. modale cu timpuri simple ╚Öi cu timpuri compuse (indicativul, conjunctivul ╚Öi infinitivul). ÔŚŐ ~ gramatic├íl─â: f. luat─â de un cuv├ónt pentru a exprima un anumit raport gramatical. Astfel, f. copii este o f. gramatical─â de plural nearticulat a substantivului copil; f. de genitiv-dativ singular (al) trenului este o f. gramatical─â a cuv├óntului tren etc. ÔŚŐ ~ suplet├şv─â: f. gramatical─â cu r─âd─âcin─â diferit─â, care completeaz─â seria paradigmelor incomplete sau defective ale unor cuvinte flexibile. Astfel, sunt ╚Öi e╚Öti sunt f. supletive ├«n paradigma verbului a fi, ele av├ónd o alt─â r─âd─âcin─â dec├ót f. de infinitiv a acestuia; la fel, iau ├«n raport cu radicalul infinitivului lua (lu-). ÔŚŐ ~ hibr├şd─â: f. rezultat─â din contaminarea a dou─â elemente diferite. Astfel, vroiesc, vroie╚Öti, vroie╚Öte etc. sunt f. hibride rezultate din contaminarea f. vreau, vrei, vrea cu f. voiesc, voie╚Öti ╚Öi voie╚Öte. ÔŚŐ ~ redund├ínt─â: (├«n teoria informa╚Ťiei) f. de prisos, superflu─â, nenecesar─â, care nu aduce nici un plus de informa╚Ťie. ÔŚŐ ~ pr├│prie: f. pronominal─â mo╚Ötenit─â din latin─â, ca de exemplu sie, sie╚Öi, sine, sine╚Öi, -╚Öi, se sunt f. proprii ale pronumelui reflexiv. ÔŚŐ ~ ├«mprumut├ít─â: f. pronominal─â ad─âugat─â ulterior paradigmei unui alt pronume, ca de exemplu ├«mi, ├«╚Ťi, ne, v─â, m─â, te, ne, v─â sunt f. ├«mprumutate ale pronumelui reflexiv de la pronumele personal de persoana I ╚Öi a II-a, pentru cazurile dativ ╚Öi acuzativ. ÔŚŐ ~ flexion├ír─â: f. rezultat─â din flexiunea unui cuv├ónt, proprie unui cuv├ónt cu flexiune (flexibil); f. care se modific─â ├«n raport cu categoriile gramaticale specifice p─âr╚Ťii de vorbire c─âreia-i apar╚Ťine. Astfel, f. (unei) case este o f. flexionar─â de genitiv-dativ a cuv├óntului cas─â; f. gliei este o f. flexionar─â de genitiv-dativ a cuv├óntului glie; f. vorbe╚Öti este o f. flexionar─â de prezent indicativ a verbului a vorbi etc. F. flexionar─â este ├«n acela╚Öi timp ╚Öi o f. gramatical─â. ÔŚŐ ~ flexionar─â analitic─â: f. flexionar─â care exprim─â cu ajutorul unor cuvinte-instrumente gramaticale (prepozi╚Ťii, conjunc╚Ťii, pronume reflexive, verbe auxiliare morfologice), separate de cele de baz─â, o rela╚Ťie, o valoare sau o caracteristic─â gramatical─â. Astfel, f. de ├«nv─â╚Ťat (prepozi╚Ťie + participiu) reprezint─â modul supin; f. s─â vin─â (conjunc╚Ťie + verb) reprezint─â modul conjunctiv prezent; f. se duce (pronume reflexiv + verb la prezentul indicativ) reprezint─â o diatez─â reflexiv─â; f. a vorbit (f. specializat─â de verb auxiliar morfologic + participiu) reprezint─â perfectul compus; f. va fi merg├ónd (viitorul verbului a fi + gerunziu) reprezint─â prezumtivul prezent etc. ÔŚŐ ~ flexionar─â sintetic─â: f. flexionar─â care exprim─â un raport, o valoare sau o caracteristic─â gramatical─â cu ajutorul unor afixe (sufixe ╚Öi desinen╚Ťe). Astfel f. flexionar─â sintetic─â f─âcusem (r─âd─âcina f─âc-, sufixul perfectului -u-, sufixul mai mult ca perfectului -se- ╚Öi desinen╚Ťa -m) reprezint─â mai mult ca perfectul etc. ÔŚŐ ~ f├şx─â: f. neschimb─âtoare, ├«mpietrit─â, proprie unui cuv├ónt f─âr─â flexiune (neflexibil) sau unei construc╚Ťii gramaticalizate. Astfel, unde, na, cu ╚Öi s─â sunt f. fixe, ele apar╚Ťin├ónd, ├«n ordine, adverbului, interjec╚Ťiei, prepozi╚Ťiei ╚Öi conjunc╚Ťiei ÔÇô p─âr╚Ťi de vorbire neflexibile; f. c├óte este o f. fix─â ├«n structura gramatical─â (de numeral distributiv) c├óte doi etc. ÔŚŐ ~ perifr├ístic─â: f. verbal─â temporal─â cu aspectul unei perifraze, ├«n structura c─âreia intr─â un verb auxiliar morfologic, ca de exemplu am s─â vin, o s─â vin─â, era merg├ónd, era plecat etc. ÔŚŐ ~ mult├şple: f. ├«n num─âr de dou─â la unele substantive, ├«n raport cu singularul sau ├«n raport cu pluralul. ÔŚŐ ~ multiple de singular (la substantivele vechi, nediferen╚Ťiate semantic, de genuri diferite sau de acela╚Öi gen sau la substantive noi, ├«mprumutate, nediferen╚Ťiate sau diferen╚Ťiate semantic): de exemplu c─âl─âuz ÔÇô c─âl─âuz─â, rod ÔÇô road─â, ╚Ťol ÔÇô ╚Ťoal─â; berbec ÔÇô berbece, flutur ÔÇô fluture, livad─â ÔÇô livede; basc ÔÇô basc─â, poem ÔÇô poem─â; cartel ÔÇô cartel─â, cifru ÔÇô cifr─â etc. ÔŚŐ ~ multiple de plural: (la trei serii de substantive, vechi ╚Öi noi, ├«mprumutate f─âr─â diferen╚Ťieri semantice ╚Öi cu diferen╚Ťieri semantice, unele cu f. de masculin singular, altele cu f. de feminin singular ╚Öi altele cu f. de neutru singular): de exemplu bobi ÔÇô boabe, coco╚Öi ÔÇô cocoa╚Öe, ochi ÔÇô ochiuri, curen╚Ťi ÔÇô curente, derivat ÔÇô derivate; boli ÔÇô boale, ╚Öcoli ÔÇô ╚Öcoale, haine ÔÇô haini, uli╚Ťe ÔÇô uli╚Ťi, secer─âtori ÔÇô secer─âtoare, balamale ÔÇô balam─âli, c─ârni ÔÇô c─ârnuri, m├ónc─âri ÔÇô m├ónc─âruri, lefi ÔÇô lefuri, trebi ÔÇô treburi; c─âmine ÔÇô c─âminuri, chibrite ÔÇô chibrituri, ghivece ÔÇô ghiveciuri, rapoarte ÔÇô raporturi, resoarte ÔÇô resorturi etc. 2. aspect exterior, ╚Ťinut─â a unui cuv├ónt sau a unei comunic─âri. ÔŚŐ ~ liter├ír─â (├«ngrij├şt─â): f. care corespunde normelor limbii literare actuale; f. corect─â, curat─â, realizat─â cu grij─â, ├«ngrijit─â, ca de exemplu ├«nf─â╚Ťi╚Öeaz─â, al meu, l-a trimis, ei fac etc. ÔŚŐ ~ neliter├ír─â (ne├«ngrij├şt─â): f. care nu corespunde normelor limbii literare actuale; f. incorect─â (dezacord, gre╚Öeal─â de pronun╚Ťare, ortografic─â, de punctua╚Ťie, gramatical─â etc.), ca de exemplu ├«nf─â╚Ťi╚Öaz─â, al mieu, la trimes, ei face etc. ÔŚŐ ~ dialect├íl─â: f. fonetic─â, lexical─â, morfologic─â sau sintactic─â ce caracterizeaz─â o anumit─â varietate geografic─â (teritorial─â) a unei limbi. Astfel: conservarea lui u final ├«n Cri╚Öana ╚Öi estul Munteniei ÔÇô cap┼ş, mort┼ş, palatalizarea labialelor ├«n Moldova ÔÇô gÔÇÖine (= bine), kÔÇÖatr─â (= piatr─â) etc.; conservarea lui ar├şn─â (ÔÇ×nisipÔÇŁ) ╚Öi p─âcurar (ÔÇ×ciobanÔÇŁ) ├«n vestul Transilvaniei, a lui curechi (ÔÇ×varz─âÔÇŁ) ├«n Moldova; f. identice pentru indicativul prezent, persoana a III-a singular ╚Öi plural ÔÇô (el, ei) vede ÔÇô ╚Öi f. verbale iotacizate ÔÇô (eu) v─âz, s─â v─âz ÔÇô ├«n Muntenia; conservarea construc╚Ťiei cu infinitivul ÔÇô mere a v├óna (ÔÇ×merge s─â v├ónezeÔÇŁ) ÔÇô ├«n Maramure╚Ö etc. F. dialectale se opun, ├«n cazul unei limbi date, f. populare (specifice vorbirii populare ╚Öi nelimitate la o anumit─â zon─â geografic─â) prin grade diferite de generalitate pe un anumit teritoriu. ├Ämpreun─â cu cele populare, ele se opun, ├«n plan socio-cultural, f. literare. Exist─â o interferen╚Ť─â permanent─â ├«ntre f. dialectale ╚Öi varietatea literar─â a unei limbi. Anumite f. dialectale selectate ├«n procesul istoric al constituirii normei supradialectale particip─â la elaborarea variet─â╚Ťii literare a unei limbi. Limba literar─â poate avea o coloratur─â dialectal─â ├«ntr-o provincie cu prestigiu cultural ╚Öi economic deosebit ╚Öi cu tradi╚Ťii bogate, datorit─â infiltr─ârii particularit─â╚Ťilor (sub)dialectului respectiv. Unele f. dialectale ╚Öi populare sunt utilizate de scriitori ├«n operele lor ca mijloc de realizare a culorii locale. Influen╚Ťa limbii literare asupra graiului ╚Öi a (sub)dialectului contribuie la nivelarea diferen╚Ťelor dialectale. ÔŚŐ ~ popul├ír─â: f. care apar╚Ťine vorbirii populare, ca de exemplu beutur─â ÔÇ×b─âutur─âÔÇŁ, cas─âle, c─â╚Öile ÔÇ×caseleÔÇŁ, cearc─â ÔÇ×├«ncearc─âÔÇŁ, ficior ÔÇ×feciorÔÇŁ, vor mo╚Ötini ÔÇ×vor mo╚ÖteniÔÇŁ, P─âtru ÔÇ×PetruÔÇŁ etc. ÔŚŐ ~ hipercor├ęct─â: f. gre╚Öit─â, izvor├ót─â din teama de a nu gre╚Öi, din aplicarea, prin analogie, a unei reguli lingvistice potrivite pentru alte situa╚Ťii, ca de exemplu piftea (├«n loc de chiftea), poplen ├«n loc de poplin), ╚Ötart (├«n loc de start), ficsonomie (├«n loc de fizionomie) etc. ÔÇô v. hipercorectit├║dine.
a face (cuiva) formele expr. (intl.) a ucide (pe cineva).
forme de relief expr. (glum.) 1. sâni. 2. fese.

Form─â dex online | sinonim

Form─â definitie

Intrare: form─â
form─â substantiv feminin
Intrare: forma
forma verb grupa I conjugarea a II-a