forfoteală definitie

8 definiții pentru forfoteală

FORFOTEÁLĂ, forfoteli, s. f. Forfotă. – Forfoti + suf. -eală.
FORFOTEÁLĂ, forfoteli, s. f. Forfotă. – Forfoti + suf. -eală.
FORFOTEÁLĂ, forfoteli, s. f. Forfotă. În gară e forfoteală de nedescris. SAHIA, N. 48. La conac, tingirile și căldările clocotesc, grătarele sfirîie, cîntă lăutarii, forfoteală și larmă mare. CARAGIALE, O. I 369. ◊ (Poetic) Șalupa țîșni ca o săgeată sub forfoteala helicei. BART, E. 110.
forfoteálă s. f., g.-d. art. forfotélii; pl. forfotéli
forfoteálă s. f., g.-d. art. forfotélii; pl. forfoteli
FORFOTEÁLĂ s. v. forfotă.
forfoteală f. agitare continuă: sgomotul și forfoteala mulțimii CAR.
FORFOTEA s. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, frămîntare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăială, vînzoală, (fam.) fîțîială, fîțîire, fîțîit, vînzoleală. (Pe străzi era o ~ de nedescris.)

forfoteală dex

Intrare: forfoteală
forfoteală substantiv feminin