Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru forfecare

FORFEC├ü, fo├írfec, vb. I. 1. Tranz. A t─âia ├«n buc─â╚Ťi cu foarfeca sau cu alt obiect t─âios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o oper─â literar─â sau ╚Ötiin╚Ťific─â cu o minu╚Ťiozitate exagerat─â, cu scopul de a o critica ╚Öi de a o pune ├«ntr-o lumin─â defavorabil─â. ÔÖŽ A critica aspru, a mustra cu severitate. ÔÖŽ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, f─âr─â ├«ncetare (b├órfind, clevetind); a bodog─âni. ÔÇô Lat. forficare.
FORFEC├üRE, forfec─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a forfeca ╚Öi rezultatul ei; forfec─âtur─â. 2. Solicitare simpl─â a unei piese, a unei bare, a unui arbore etc. prin ac╚Ťiunea unor for╚Ťe opuse care ac╚Ťioneaz─â transversal. ÔÇô V. forfeca.
FORFEC├ü, fo├írfec, vb. I. 1. Tranz. A t─âia ├«n buc─â╚Ťi cu foarfecele sau alt obiect t─âios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o oper─â literar─â sau ╚Ötiin╚Ťific─â cu o minu╚Ťiozitate exagerat─â, cu scopul de a o critica ╚Öi de a o pune ├«ntr-o lumin─â defavorabil─â. ÔÖŽ A critica aspru, a mustra cu severitate. ÔÖŽ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, f─âr─â ├«ncetare (b├órfind, clevetind); a bodog─âni ÔÇô Din lat. forficare.
FORFEC├üRE, forfec─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a forfeca ╚Öi rezultatul ei; forfec─âtur─â. 2. Solicitare simpl─â a unei piese, a unei bare, a unui arbore etc. prin ac╚Ťiunea unor for╚Ťe opuse care ac╚Ťioneaz─â transversal. ÔÇô V. forfeca.
FORFEC├ü, fo├írfec, vb. I. 1. Tranz. A t─âia ├«n buc─â╚Ťi cu foarfecele, p. ext. cu alt obiect t─âios. Femeiu╚Öca acestui insect foarfec─â... cozile frunzelor de vie. MARIAN, INS. 87. Voinicul ├«ncepu a forfeca scorpia cu palo╚Öul. SEVASTOS, la TDRG. ÔŚŐ Fig. Luna de argint Pe-un cer de sticl─â alb─âstrie Forfeca cu gra╚Ťie contururi Pentru fiecare ram ╚Öi floare. CAMIL PETRESCU, V. 25. 2. Tranz. Fig. A cerceta cu minu╚Ťiozitate exagerat─â, cu inten╚Ťii ostile, cu scopul de a distruge. ├Äl vezi r─â╚Ťoindu-se pe trei coloane ╚Öi forfec├«nd ├«n dreapta ╚Öi ├«n st├«nga nop╚Ťile de osteneal─â ale vreunui nenorocit de scriitor. VLAHU╚Ü─é, O. A. 211. A critica aspru, a mustra cu severitate. ÔÖŽ (Rar) A bate. I-au sc─ârm─ânat cum se cade ╚Öi i-au forfecat de le-au mers peticele. MARIAN, O. I 125. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, f─âr─â ├«ncetare (b├«rfind, clevetind); a bodog─âni. Baba se strecur─â p├«n─â la m─âtu╚Öa Anghelina. Acolo, se a╚Öez─â pe un sc─âunel ╚Öi ├«ncepu s─â foarfece din gur─â. SADOVEANU, O. II 100.
forfecá (a ~) vb., ind. prez. 3 foárfecă, 1 pl. forfecắm; conj. prez. 3 să foárfece
forfecáre s. f., g.-d. art. forfecắrii; pl. forfecắri
forfecá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. foárfecă, 1 pl. forfecăm; conj. prez. 3 sg. și pl. foárfece
forfecáre s. f., g.-d. art. forfecării; pl. forfecări
FORFECÁRE s. forfecătură.
A FORFEC├ü fo├írfec 1. tranz. 1) A t─âia cu foarfecele (sau cu un alt instrument ascu╚Ťit). ~ h├órtia. 2) fig. (opere, persoane etc.) A supune unei critici acerbe. ~ un articol. 2. intranz. A vorbi mult (├«ndrug├ónd minciuni, clevetind pe cineva). /<lat. forficare
A SE FORFECÁ mă foárfec intranz. A face (concomitent) schimb de critici aspre (cu cineva). /<lat. forficare
forfec├á v. 1. a t─âia cu foarfecele, a t─âia ├«n buc─â╚Ťi; 2. fig. a mustra, a bate. [Lat. vulg. FORFICARE].
fo├írfec, a -├í v. tr. (lat. f├│rfico, -├íre. ÔÇô Foarfec, foarfec─ş, foarfec─â, forfec─âm, forfeca╚Ť─ş; forfecam; s─â foarfec). Ta─ş cu foarfecele. Fig. Critic aspru.
FORFECARE s. forfec─âtur─â.

Forfecare dex online | sinonim

Forfecare definitie

Intrare: forfeca
forfeca verb grupa I conjugarea I
Intrare: forfecare
forfecare substantiv feminin