FORÁIBĂR, foraibăre, s. n. Dispozitiv de metal în formă de șurub îndoit în unghi drept, prevăzut cu filet pe unul dintre brațe, cu care se blochează o ușă, o fereastră etc. – Din germ. Vorreiber.

FORÁIBĂR, foraibăre, s. n. Dispozitiv de metal în formă de șurub îndoit în unghi drept, prevăzut cu filet pe unul dintre brațe, cu care se blochează o ușă, o fereastră etc. – Din germ. Vorreiber.

FORÁIBĂR, foraibăre, s. n. Dispozitiv de metal în formă de șurub îndoit în unghi drept, cu care se blochează o ușă sau o fereastră. – Accentuat și: fóraibăr.

foráibăr (-rai-) s. n., pl. foráibăre

foráibăr s. n. (sil. -rai-), pl. foráibăre

FORÁIBĂR s.n. Dispozitiv de metal în formă de șurub îndoit în unghi drept, cu care se blochează o ușă sau o fereastră. [Pron. -rai-. / < germ. Vorreiber].

FORÁIBĂR s. n. dispozitiv de metal cu care se blochează o ușă, o fereastră. (< germ. Vorreiber)

foráĭbăr n., pl. ere (germ. vorreiber, „care freacă saŭ sfărîmă înainte”. V. răbuĭesc). Munt. Clempuș, zăvoraș format dintr’un șurub îndoit și lățit la capătu care rămîne afară și se întoarce după voĭe.