fontălít, -ă, fontăliți, -te, adj. – (reg.) Cântărit, măsurat: „Gura mea e fontălită, / Cu fontuțu de la Baie” (Calendar, 1980: 104). – Din fontăli.

fontălít, -ă, adj. – Cântărit, măsurat: „Gura mea e fontălită, / Cu fontuțu de la Baie” (Calendar 1980: 104). – Din fontăli „a cântări” + -it.