Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru fonograf

FONOGR├üF, fonografe, s. n. Aparat folosit pentru ├«nregistrarea ╚Öi reproducerea mecanic─â a sunetelor. ÔÇô Din fr. phonographe.
FONOGR├üF, fonografe, s. n. Aparat folosit pentru ├«nregistrarea ╚Öi reproducerea mecanic─â a sunetelor. ÔÇô Din fr. phonographe.
FONOGR├üF, fonografe, s. n. Aparat pentru ├«nregistrarea sunetelor prin formarea unui ╚Öan╚Ť de ad├«ncime variabil─â pe un cilindru ╚Öi pentru reproducerea acestor sunete.
fonográf (-no-graf) s. n., pl. fonográfe
fonográf s. n. (sil. -graf), pl. fonográfe
FONOGR├üF s.n. Aparat pentru imprimarea ╚Öi reproducerea sunetelor cu ajutorul unui disc din material plastic. [< fr. phonographe, cf. gr. phone ÔÇô voce, graphein ÔÇô a scrie].
FONOGRÁF s. n. aparat de înregistrare și redare a sunetelor cu ajutorul unui disc din material plastic. (< fr. phonographe)
FONOGRÁF ~e n. Aparat pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor. /<fr. phonographe
fonograf n. aparat care prime╚Öte sunetele ╚Öi le reproduce cu exactitate. Construit ├«n 1878 de Edison ╚Öi mult perfec╚Ťionat ├«n urm─â, fonograful reproduce ├«ntocmai vorba, c├óntecul ╚Öi chiar timbrul instrumentelor.
*fonogr├íf n., pl. e (d. vgr. phon├ę, voce ╚Öi gr├ípo, scri┼ş). Aparat care ├«nregistreaz─â ╚Öi reproduce sunetele. ÔÇô Fonografu, imaginat la 1877 de Edison, poate ast─âz─ş gra╚Ťie unor numeroase perfec╚Ťiun─ş (grafofon, gramofon ╚Ö. a.), s─â reproduc─â perfect vorba, c├«ntecu ╚Öi chear timbru instrumentelor. Or─ş-ce fonograf se compune din tre─ş p─âr╚Ť─ş: un receptor, un ├«nregistrator ╚Öi un reproductor. Receptoru e un cornet acustic r─âsturnat, al c─âru─ş fund e ├«nchis de o diafragm─â metalic─â care are la mijloc un ac fin de filde╚Ö re╚Ťinut de un resort. ├Änregistratoru e constituit de un cilindru sa┼ş de un disc de cear─â ├«nt─ârit─â, a c─âru─ş suprafa╚Ť─â se mi╚Öc─â pintrÔÇÖo mi╚Öcare mecanic─â de rota╚Ťiune supt v├«rfu de filde╚Ö. Acest v├«rf, c├«nd o serie de sunete se produce la intrarea receptorulu─ş, trage ├«n cear─â o brazd─â de o ad├«ncime variabil─â. Ca s─â reproduc─ş aceste sunete ├«nregistrate, ajunge de aic─ş ├«n ainte s─â pu─ş ├«n aceast─â brazd─â, ├«nv├«rtind cilindru sa┼ş discu cu ace─şa╚Ö─ş ─şu╚Ťeal─â ca ╚Öi ├«n prima opera╚Ťiune, acu reproductorulu─ş, o mic─â lam─â vibrant─â sa┼ş foa─şe de h├«rtie ╚Ťeap─ân─â ale c─âre─ş vibra╚Ťiun─ş se vor reproduce exact pe ale diafragme─ş receptorulu─ş.
fonograf, primul aparat de ├«nregistrare* ╚Öi redare imediat─â a unor surse sonore, inventat ├«n 1878 de T.A. Edison. A servit folclori╚Ötilor ca mijloc de culegere ╚Ötiin╚Ťific─â, cilindrul de cear─â care ├«nmagazina materialul ├«nregistrat put├ónd fi ascultat de multe ori ├«n scopul transcrierii* c├ót mai fidele fa╚Ť─â de original. Fa╚Ť─â de nota╚Ťia ÔÇ×dup─â auzÔÇŁ care avea dezavantajul perisabilit─â╚Ťii ╚Öi acela c─â informatorul nu c├ónta niciodat─â la fel, ├«nregistrarea fonografic─â putea p─âstra ╚Öi timbrul* vocii (1) ╚Öi emisiunea vocal─â specific─â unei zone folclorice sau unui informator. F. a fost ├«nlocuit dup─â cel de al doilea r─âzboi mondial cu magnetofonul*. V.: culegere; arhive fonogramice.
FONOGR├üF s. n. (< fr. phonographe, cf. gr. phone ÔÇô voce, graphein ÔÇô a scrie): aparat pentru imprimarea ╚Öi reproducerea sunetelor articulate cu ajutorul unui disc din material plastic.
FONO-1 ÔÇ×voce, sunet, fona╚Ťie, fonator, vocalÔÇŁ. ÔŚŐ gr. phone ÔÇ×sunet, voceÔÇŁ > fr. phono-, germ. id., engl. id., it. fono- > rom. fono-. Ôľí ~arteriogram─â (v. arterio-, v. -gram─â), s. f., ├«nregistrare grafic─â a suflurilor arteriale ├«n tulbur─ârile circula╚Ťiei periferice; ~audiologie (v. audio-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â rela╚Ťiile dintre func╚Ťia auditiv─â ╚Öi cea fonatorie; ~cardiograf (v. cardio-, v. -graf), s. n., aparat medical care transform─â vibra╚Ťiile sonore ale inimii ├«n semnale electromagnetice; ~cardiografie (v. cardio-, v. -grafie), s. f., procedeu de ├«nregistrare grafic─â a b─ât─âilor inimii; ~cardiogram─â (v. cardio-, v. -gram─â), s. f., ├«nregistrare grafic─â ob╚Ťinut─â la fonocardiograf; sin. electrocardiofonogram─â; ~fobie (v. -fobie), s. f., team─â patologic─â de a vorbi cu voce tare; ~genic (v. -genic), adj., (despre voce) care se preteaz─â la ├«nregistrare; ~graf (v. -graf), s. n., aparat utilizat la imprimarea ╚Öi la reproducerea sunetelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., opera╚Ťie de imprimare mecanic─â ╚Öi de reproducere a sunetelor; ~gram─â (v. -gram─â), s. f., 1. ├Änregistrare a vibra╚Ťiilor sonore pe un suport, cu mijloace electrice, mecanice etc. 2. Telegram─â telefonat─â; ~lit (v. -lit1), s. n., roc─â microlitic─â efuziv─â care, la lovire, se desface ├«n pl─âci sub╚Ťiri produc├«nd un sunet caracteristic; ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n fonologie; ~logie (v. -logie1), s. f., ramur─â a lingvisticii care studiaz─â sunetele limbii din punctul de vedere al structurii lor func╚Ťionale ╚Öi al func╚Ťiei pe care o ├«ndeplinesc ├«n limb─â; ~metrie (v. -metrie1), s. f., m─âsurare a intensit─â╚Ťii sunetelor; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat la m─âsurarea intensit─â╚Ťii vibra╚Ťiilor sonore; ~scop (v. -scop), s. n., instrument medical utilizat ├«n fonoscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., ├«nregistrare fotografic─â a zgomotelor cardiace; ~taxie (v. -taxie), s. f., mi╚Öcare de reac╚Ťie a organului vegetal sub influen╚Ťa sunetelor; ~tec─â (v. -tec─â), s. f., colec╚Ťie de ├«nregistr─âri sonore; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a vibra╚Ťiilor sonore ├«n scop terapeutic.

Fonograf dex online | sinonim

Fonograf definitie

Intrare: fonograf
fonograf substantiv neutru
  • silabisire: -graf