fonie definitie

16 definiții pentru fonie

FONÍE s. f. (Rar) Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). – Din fr. phonie.
FONÍE s. f. (Rar) Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). – Din fr. phonie.
FONÍE s. f. (Rar) Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea, în timpul emisiunii lor, a coardelor vocale; sonoritate (a sunetelor limbii).
foníe (rar) s. f., art. fonía, g.-d. foníi, art. foníei
foníe s. f., art. fonía, g.-d. foníi, art. foníei
FONÍE s. v. sonoritate.
FONÍE s.f. (Lingv.) Calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). // Element secund de compunere savantă cu semnificația „sunet”, „fonație”, „vorbire”. [Gen. -iei. / < fr. phonie].
FONÍE1 s. f. calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul pronunțării lor; sonoritate (a sunetelor limbii). (< fr. phonie)
-FONÍE2 elem. fon2(o)-.
FON2(O)-, -FÓN, -FONÍE elem. „sunet, voce”. (< fr. phon/o/-, -phone, -phonie, cf. gr. phone)
FONÍE f. Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate. /<fr. phonie
FONIE s. (FON.) sonoritate. (~ a sunetelor vorbirii.)
FONÍE s. f. (< fr. phonie): sonoritate a sunetelor limbii, rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul pronunțării.
Fon/e, -ea, -escu, -ie v. Sofonie 2, 3.
-FONIE2 „ucidere, omor”. ◊ gr. phonos „ucidere” > fr. -phonie > rom. -fonie.
-FONIE1 „sunet, sonoritate, fonație”. ◊ gr. phone „voce, sunet” > fr. -phonie, germ. id., engl. -phony, it. -fonia > rom. -fonie.

fonie dex

Intrare: fonie (subst.)
fonie subst. substantiv feminin
Intrare: Fonie
Fonie
Intrare: fonie (suf. - omor)
fonie 2 suf. - omor
Intrare: fonie (suf. - sunet)
fonie 1 suf. - sunet