Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru fonic

F├ôNIC, -─é, fonici, -ce, adj. 1. Constituit din sunete; privitor la sunete. 2. (Despre consoane) Care se pronun╚Ť─â cu vibrarea coardelor vocale; sonor. ÔÇô Din fr. phonique.
F├ôNIC, -─é, fonici, -e, adj. 1. Construit din sunete; privitor la sunete. 2. (Despre consoane) Care se pronun╚Ť─â cu vibrarea coardelor vocale; sonor. ÔÇô Din fr. phonique.
FÓNIC, -Ă, fonici, -e, adj. (Fon.) 1. Constituit din sunete, referitor la sunete. 2. Sonor. Consoană fonică.
f├│nic adj. m., pl. f├│nici; f. f├│nic─â, pl. f├│nice
f├│nic adj. m., pl. f├│nici; f. sg. f├│nic─â, pl. f├│nice
FÓNIC adj. v. sonor.
F├ôNIC, -─é adj. 1. Format din sunete, privitor la sunete. 2. Sonor. // Element secund de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×sonorÔÇŁ, ÔÇ×de sunetÔÇŁ, ÔÇ×de vorbireÔÇŁ, cu ajutorul c─âruia se formeaz─â adjective. [< fr. phonique, it. fonico, cf. gr. phonos].
F├ôNIC, -─é adj. 1. format din sunete, referitor la sunete. 2. (despre consoane) care se pronun╚Ť─â cu vibrarea coardelor vocale; sonor. (< fr. phonique)
F├ôNIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de sunete; propriu sunetelor. 2) Care const─â din sunete. /<fr. phonique
*f├│nic, -─â adj. (d. vgr. phon├ę, voce, dup─â e┼şfonic). Acustic. Relativ la sunete, fonetic. V. sonic.
FONIC adj. (FON.) sonor. (Consoan─â ~.)
FÓNIC, -Ă adj. (< fr. phonique, it. fonico, cf. gr. phonos): în sintagma segment fonic (v.).
SEGMENT FONIC s. n. + adj. (< fr. segment phonique): fragment, por╚Ťiune de natur─â fonetic─â, reprezentat─â printr-un sunet sau prin mai multe sunete, ca de exemplu re- (din: repeta, reface), pre- (din: pretinde, preface), -abil (din: preferabil, carosabil), -e╚Ť (din: m─âre╚Ť, drume╚Ť), -─â (din: cas─â, jur─â, profesoar─â), -i (din: cui, mun╚Ťi, po╚Ťi) etc. ├Än exemplele date, s. f. corespund unor silabe, sufixe ╚Öi desinen╚Ťe.

Fonic dex online | sinonim

Fonic definitie

Intrare: fonic
fonic adjectiv
Intrare: segment fonic
segment fonic substantiv neutru