Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru fonf─âit

FONF─é├Ź, f├│nf─âi, vb. IV. Intranz. A vorbi pronun╚Ť├ónd cuvintele nazal, ca un fonf; a f├órn├ói, a forn─âi (2). ÔÇô Fonf + suf. -─âi.
FONF─é├ŹT, -─é, fonf─âi╚Ťi, -te, adj. (Despre oameni) Fonf; (despre cuvinte sau sunete) rostite nazal, ca de un fonf. ÔÇô V. fonf─âi.
FONF─é├Ź, f├│nf─âi, vb. IV. Intranz. A vorbi pronun╚Ť├ónd cuvintele nazal, ca un fonf; a f├órn├ói, a forn─âi (2). ÔÇô Fonf + suf. -─âi.
FONF─é├ŹT, -─é, fonf─âi╚Ťi, -te, adj. (Despre oameni) Fonf, f├órn├óit2; (despre cuvinte sau sunete) rostite nazal, ca de un fonf. ÔÇô V. fonf─âi.
FONF─é├Ź, f├│nf─âi, vb. IV. Intranz. A vorbi pronun╚Ť├«nd nazal cuvintele, ca un fonf. Iar ├«n front maiorul g├«rbov, v├«nt ╚Öi ploaie cum ├«mbuc─â ╚śi cum stra╚Önic d─â comand─â, fonf─âind ca o b─âbuc─â. BELDICEANU, P. 119.
FONF─é├ŹT, -─é, fonf─âi╚Ťi, -te, adj. (Despre oameni) Fonf, f├«rn├«it; (despre cuvinte sau sunete) rostit nazal, ca de un fonf. R─âspunsurile dasc─âlului, ma╚Öinale ╚Öi fonf─âite. REBREANU, R. II 289. ÔŚŐ (Adverbial) ╚śi-au f─âcut loc mai ├«ntr-o parte, r─âspunz├«nd fonf─âit unora care ├«i ├«ntrebau de pe unde erau. PAS, L. I 67.
fonf─â├ş (a ~) vb., ind. prez. 3 f├│nf─âie, imperf. 3 sg. fonf─âi├í; conj. prez. 3 s─â f├│nf─âie
fonf─â├ş vb., ind. ╚Öi conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. f├│nf─âie, imperf. 3 sg. fonf─âi├í
FONF─é├Ź vb. a f├órn├ói, a forn─âi, (reg.) a mohn─âi, (Munt.) a sforn─âi. (~ c├ónd vorbe╚Öte.)
FONF─é├ŹT adj., s. v. fonf.
A FONF─é├Ź f├│nf─âi intranz. (despre persoane cu defecte ├«n rostire) A fi fonf; a scoate sunete nazale nepl─âcute ├«n timpul vorbirii; a vorbi pe nas; a f├órn├ói. /fonf + suf. ~─âi
f├│nf─âi ╚Öi -─ş├ęsc, a -├ş v. intr. (d. fonf). Vorbesc ca fonfu.
FONFĂI vb. a fîrnîi, a fornăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi. (~ cînd vorbește.)
FONFĂIT adj., s. fîrnîit, fonf, fornăit, (reg.) mohnăit. (Om ~.)

Fonf─âit dex online | sinonim

Fonf─âit definitie

Intrare: fonf─âi
fonf─âi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: fonf─âit
fonf─âit adjectiv