FONETÍST, -Ă, fonetiști, -ste, s. m. și f. 1. Fonetician. 2. Adept al ortografiei fonetice. – Fonet[ică] + suf. -ist.

FONETÍST, -Ă, fonetiști, -ste, s. m. și f. 1. Fonetician. 2. Adept al ortografiei fonetice. – Fonet[ică] + suf. -ist.

FONETÍST, -Ă, fonetiști, -ste, s. m. și f. 1. Fonetician. Urechea și observația făcută asupra propriei noastre pronunțări nu sînt totdeauna suficiente. De aceea fonetiștii recurg la diverse aparate. IORDAN, L. R. 139. 2. Adept al ortografiei fonetice.

fonetíst (înv.) s. m., pl. fonetíști

fonetístă (înv.) s. f., g.-d. art. fonetístei; pl. fonetíste

fonetíst s. m., pl. fonetíști

fonetístă s. f., pl. fonetíste

FONETÍST, -Ă s.m. și f. 1. Fonetician. 2. Partizan al ortografiei fonetice. [< fr. phonétiste].

FONETÍST, -Ă s. m. f. 1. fonetician. 2. adept al ortografiei fonetice. (< fr. phonétiste)

FONETÍST ~stă (~ști, ~ste) Specialist în fonetică. /fonet[ică] + suf. ~ist

fonetist m. partizan al ortografiei fonetice.

*fonetíst, -ă s. (d. fonetic). Adept al ortografiiĭ fonetice.

FONETÍST s. m. (< fr. phonétiste): 1. fonetician (v.). 2. adept al ortografiei fonetice (v.). Termen rar folosit în lingvistica românească.