Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru fonetic─â

FON├ëTIC, -─é, fonetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramur─â a lingvisticii care studiaz─â producerea, structura acustic─â, transmiterea, audi╚Ťia ╚Öi evolu╚Ťia sunetelor limbajului articulat. ÔŚŐ Fonetic─â general─â = ramur─â a foneticii care studiaz─â sunetele ├«n general, f─âr─â s─â se opreasc─â la o limb─â anumit─â. Fonetic─â descriptiv─â (sau static─â) = ramur─â a foneticii care se ocup─â cu descrierea ╚Öi clasificarea sunetelor vorbirii ├«n general sau ale unei limbi anumite ├«ntr-o perioad─â determinat─â. Fonetic─â istoric─â (sau evolutiv─â) = ramur─â a foneticii care studiaz─â sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi ├«nrudite ├«n dezvoltarea lor, ├«ncerc├ónd s─â stabileasc─â legile dup─â care au loc modific─ârile fonetice. Fonetic─â experimental─â (sau instrumental─â) = ramur─â a foneticii care studiaz─â sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale ╚Öi al unor mijloace tehnice. Fonetic─â sintactic─â = studiul modific─ârilor fonetice suferite de un cuv├ónt sub influen╚Ťa cuvintelor vecine cu care se g─âse╚Öte ├«n rela╚Ťii sintactice. Fonetic─â func╚Ťional─â = fonologie. 2. Adj. Relativ la sunetele unei limbi; care ╚Ťine de fonetic─â (1), privitor la fonetic─â. Ortografie fonetic─â = ortografie bazat─â pe principiul scrierii cuvintelor dup─â cum se pronun╚Ť─â. ÔÇô Din fr. phon├ętique.
FON├ëTIC, -─é, fonetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramur─â a lingvisticii care studiaz─â producerea, transmiterea, audi╚Ťia ╚Öi evolu╚Ťia sunetelor limbajului articulat. ÔŚŐ Fonetic─â general─â = ramur─â a foneticii care studiaz─â sunetele ├«n general, f─âr─â s─â se opreasc─â la o limb─â anumit─â. Fonetic─â descriptiv─â (sau static─â) = ramur─â a foneticii care se ocup─â cu descrierea ╚Öi clasificarea sunetelor vorbirii ├«n general sau ale unei limbi anumite ├«ntr-o perioad─â determinat─â. Fonetic─â istoric─â (sau evolutiv─â) = ramur─â a foneticii care studiaz─â sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi ├«nrudite ├«n dezvoltarea lor, ├«ncerc├ónd s─â stabileasc─â legile dup─â care au loc modific─ârile fonetice. Fonetic─â experimental─â (sau instrumental─â) = ramur─â a foneticii care studiaz─â sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale ╚Öi al unor mijloace tehnice. Fonetic─â sintactic─â = studiul modific─ârilor fonetice suferite de un cuv├ónt sub influen╚Ťa cuvintelor vecine cu care se g─âse╚Öte ├«n rela╚Ťii sintactice. Fonetic─â func╚Ťional─â = fonologie. 2. Adj. Relativ la sunetele unei limbi; care ╚Ťine de fonetic─â (1), privitor la fonetic─â. ÔŚŐ Ortografie fonetic─â = ortografie bazat─â pe principiul scrierii cuvintelor dup─â cum se pronun╚Ť─â. ÔÇô Din fr. phon├ętique.
FON├ëTIC, -─é, fonetici, -e, adj. Relativ la sunetele unei limbi; privitor la fonetic─â. Unificarea fonetic─â este un proces mai complicat ╚Öi nu se poate afirma c─â el s-a ├«ncheiat vreodat─â ├«ntr-o limb─â vie. MACREA, F. 102. Schimb─ârile fonetice nu se produc la ├«nt├«mplare... putem stabili anumite norme ├«n dezvoltarea sunetelor vorbite. ROSETTI, S. L. 15. ÔŚŐ Ortografie fonetic─â = ortografie bazat─â, pe principiul scrierii cuvintelor dup─â cum se pronun╚Ť─â.
FON├ëTIC─é s. f. Ramur─â a lingvisticii care studiaz─â sunetele limbii. Fonetica a ajutat ├«n mare m─âsur─â lingvistica s─â devin─â o ╚Ötiin╚Ť─â. L. ROM. 1953, nr. 3, 19. Fonetica este ├«n leg─âtur─â nemijlocit─â cu ├«ntregul vocabular, c─âci ea furnizeaz─â sunetele din care se alc─âtuiesc cuvintele. GRAUR, F. L. 161. ÔŚŐ Fonetic─â general─â = ramur─â a foneticii care studiaz─â sunetele f─âr─â a se m─ârgini la o limb─â anumit─â. Fonetic─â descriptiv─â = ramur─â a foneticii care define╚Öte ╚Öi clasific─â sunetele vorbite, ├«n general, sau sunetele unei limbi anumite, la un moment dat. Fonetic─â istoric─â = ramur─â a foneticii care stabile╚Öte legile care determin─â transformarea sunetelor unei limbi date sau a unei familii de limbi. Fonetic─â experimental─â = studiul sunetelor vorbirii, f─âcut cu ajutorul a diferite aparate de ├«nregistrare, de reproducere etc. Fonetic─â func╚Ťional─â = fonologie.
fon├ętic adj. m., pl. fon├ętici; f. fon├ętic─â, pl. fon├ętice
fon├ętic─â s. f., g.-d. art. fon├ęticii
fon├ętic adj. m., pl. fon├ętici; f. sg. fon├ętic─â, pl. fon├ętice
fon├ętic─â s. f., g.-d. art. fon├ęticii
FONÉTICĂ s. (înv.) fonologie.
FON├ëTIC, -─é adj. Referitor la fonetic─â. ÔŚŐ Ortografie fonetic─â = ortografie ├«n care scrierea cuvintelor se face dup─â felul cum se pronun╚Ť─â. [< fr. phon├ętique].
FON├ëTIC─é s.f. Disciplin─â care studiaz─â structura sonor─â, modific─ârile ╚Öi legile dup─â care se modific─â sunetele unei limbi. [< fr. phon├ętique].
FON├ëTIC, -─é I. adj. referitor la sunetele limbii, la fonetic─â. ÔÖŽ ortografie ~─â = ortografie ├«n care scrierea cuvintelor se face dup─â felul cum se pronun╚Ť─â. II. s. f. ramur─â a lingvisticii care studiaz─â structura sonor─â, modific─ârile ╚Öi legile dup─â care se modific─â sunetele unei limbi. ÔÖŽ ~─â func╚Ťional─â = fonologie. (< fr. phon├ętique, gr. phonetikos)
FON├ëTIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de fonetic─â; propriu foneticii. Studiu ~. ÔŚŐ Ortografie ~c─â ortografie care are la baz─â principiul scrierii cuvintelor dup─â cum se pronun╚Ť─â. 2) Care ╚Ťine de sunetele limbii; propriu sunetelor limbii. Transcriere ~c─â. /<fr. phon├ętique
FON├ëTIC─é f. 1) Totalitate a sunetelor dintr-o limb─â ╚Öi particularit─â╚Ťile lor acustice ╚Öi articulatorii; structura sonor─â a unei limbi. 2) Ramur─â a lingvisticii care se ocup─â cu studiul sunetelor unei limbi. /<fr. phon├ętique
fonetic a. relativ la sonuri, la voce: scriere fonetic─â. ÔĽĹ fonetic─â f. studiul ╚Ötiin╚Ťific al sonurilor limbei.
*fon├ętic, -─â adj. (vgr. phonetik├│s. V. fonic). Care exprim─â sunetu: aparate fonetice. Relativ la sunete, la voce: cercetare fonetic─â. Scriere, ortografie fonetic─â, ├«n care se scrie a╚Öa cum se pronun╚Ť─â. Subst. Persoan─â care se ocup─â de fonetic─â. S. f., pl. ─ş. Acea parte a gramatici─ş care trateaz─â despre sunete ╚Öi articula╚Ťiun─ş. Studiu ╚Ötiin╚Ťific al sunetelor une─ş limb─ş, numit ╚Öi fiziologia sunetelor. Carte care trateaz─â despre acest sub─şect. Adv. ├Än mod fonetic, cum vorbe╚Öt─ş: a scrie fonetic.
FONETICĂ s. (înv.) fonologie.
fonetice, semne ~ (< gr. ¤ć¤ë╬Ż╬̤ä╬╣¤░߯░ ¤â╬Ě╬╝╬Č╬┤╬╣╬▒, [fonetica sim├ídia]) (Biz.) v. nota╚Ťie (IV.)
ACCIDENT FONETIC s. n. + adj. (< fr. accident phon├ętique, cf. lat. accidens, it. accidente): schimbare fonetic─â combinatorie (pozitiona├«─â) f─âr─â caracter de lege, neregulat─â, ├«nt├ómpl─âtoare. Sunt considerate a.f. toate modific─ârile fonetice condi╚Ťionate: asimilarea, disimilarea (disimila╚Ťia), haplologia, metateza, epenteza, anaptixa, proteza ╚Öi sincopa (v. pe fiecare ├«n parte precum ╚Öi modificare fonetic─â).
FON├ëTIC, -─é adj. (< fr. phon├ętique): ├«n sintagmele alfabet fonetic, coresponden╚Ť─â fonetic─â, evolu╚Ťie fonetic─â, exerci╚Ťiu fonetic, hipercorectitudine fonetic─â, lege fonetic─â, modificare fonetic─â, muta╚Ťie fonetic─â, ortografie fonetic─â, scriere fonetic─â, sistem fonetic, structur─â fonetic─â ╚Öi transcriere fonetic─â (v.).
FON├ëTIC─é s. f. (< fr. phon├ętique): ramur─â a lingvisticii care studiaz─â producerea, transmiterea, audi╚Ťia ╚Öi evolu╚Ťia sunetelor limbajului articulat. ÔŚŐ ~ gener├íl─â: ramur─â a f. care studiaz─â sunetele ├«n general, ca produse fiziologice, neoprindu-se la o limb─â anumit─â. ÔŚŐ ~ articulat├│rie: ramur─â a f. care studiaz─â mi╚Öcarea organelor vorbirii ├«n articularea sunetelor precum ╚Öi func╚Ťiile acestor organe. ÔŚŐ ~ ac├║stic─â: ramur─â a f. care studiaz─â propriet─â╚Ťile fizice ale sunetelor vorbirii, cum ar fi frecven╚Ťa ╚Öi amplitudinea lor ├«n timpul transmiterii. ÔŚŐ ~ audit├şv─â: ramur─â a f. care studiaz─â ascultarea ╚Öi perceperea sunetelor vorbirii. ÔŚŐ ~ descript├şv─â (sincr├│nic─â): ramur─â a f. care se ocup─â cu descrierea ╚Öi clasificarea sunetelor vorbirii ├«n mod neevolutiv, static sau ale unei limbi anumite ├«ntr-o perioad─â determinat─â. ├Än lingvistica rom├óneasc─â este cunoscut─â lucrarea de f. descriptiv─â a acad. Alexandru Rosetti: Introducere in fonetic─â, Bucure╚Öti, 1957 ╚Öi 1963 (edi╚Ťia a II-a a ap─ârut ├«n Portugalia, la Lisabona, ├«n 1962: ÔÇ×Introdu├ž├úo ├á foneticaÔÇŁ). ÔŚŐ ~ ist├│ric─â (diacr├│nic─â): ramur─â a f. care studiaz─â sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi ├«nrudite ├«n evolu╚Ťia lor, ├«ncerc├ónd s─â stabileasc─â legile dup─â care au loc modific─ârile fonetice. Reprezentan╚Ťii cei mai de seam─â ai f. istorice au fost lingvistul german August Schleicher (1821-1868), creatorul concep╚Ťiei naturaliste ├«n lingvistic─â, ╚Öi lingvistul rus Filip Fiodorovici Fortunatov (1848-1914). ÔŚŐ ~ compar├ít─â: ramur─â a f. care studiaz─â sunetele ├«n evolu╚Ťia lor paralel─â ├«n mai multe limbi ├«nrudite. A ap─ârut odat─â cu f. istoric─â ╚Öi ├«n str├óns─â leg─âtur─â cu ea, presupun├óndu-se ╚Öi complet├óndu-se reciproc. ÔŚŐ ~ experiment├íl─â (instrument├íl─â): ramur─â a f. care studiaz─â sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale ╚Öi al unor mijloace tehnice avansate (chimograful, spectrograful, chimogram─â, spectrogram─â, palatogram─â etc. ÔÇô v. fiecare ├«n parte); metod─â de cercetare a sunetelor unei limbi cu ajutorul mijloacelor mecanice ╚Öi electromecanice. F. experimental─â a fost ├«ntemeiat─â de abatele francez Jean Pierre Rousselot (1846-1924) la ├«nceputul secolului al XX-lea (lucrare principal─â: Principes de pbon├ętique exp├ęrimentale ÔÇô ÔÇ×Principii de fonetic─â experimental─âÔÇŁ, 1897-1909). Ea a permis cunoa╚Öterea mult mai am─ânun╚Ťit─â ╚Öi mai exact─â a modului de pronun╚Ťare a sunetelor (nici un cuv├ónt nu e pronun╚Ťat la fel de doi vorbitori; nici un vorbitor nu poate pronun╚Ťa de dou─â ori la fel acela╚Öi cuv├ónt etc.). Printre lingvi╚Ötii rom├óni care au acceptat ╚Öi au folosit metoda f. experimentale se num─âr─â Sextil Pu╚Öcariu (1877-1948), Alexandru Rosetti, Emil Petrovici, Andrei Avram ╚Öi Emanuel Vasiliu. ÔŚŐ ~ func╚Ťion├íl─â (fonolog├şe): ramur─â a f. care se ocup─â cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor func╚Ťionale, stabilind sistemele de foneme ale unui idiom (limb─â, dialect, grai) ╚Öi caracterul diferitelor variante ale acestora. Unul dintre creatorii f. func╚Ťionale a fost lingvistul rus Nikolai Sergheevici Trube╚Ťkoi (1890-1938), a c─ârui lucrare principal─â este Grundz├╝ge der Phonologie (ÔÇ×Principii de fonologieÔÇŁ), 1939. ÔŚŐ ~ structur├íl─â (structural├şst─â): ramur─â a f. care se ocup─â cu studiul structurilor fonetice ale unei limbi din perspectiva diferen╚Ťelor ╚Öi a opozi╚Ťiilor, cu studiul sistemului fonetic al unei limbi ├«n care componentele se condi╚Ťioneaz─â reciproc. ÔŚŐ ~ sint├íctic─â (sandhi): modificare fonetic─â (asimilare, disimilare etc.) intervenit─â ├«ntre dou─â (sau trei) cuvinte datorit─â vecin─ât─â╚Ťii lor ├«n lan╚Ťul vorbirii (├«n sintax─â sau ├«n plan sintagmatic). Fenomenul afecteaz─â finala primului cuv├ónt sub influen╚Ťa ini╚Ťialei celui de-al doilea. Astfel: sunetul n, nazal─â dental─â, devine m, nazal─â bilabial─â, sub influen╚Ťa bilabialei p cu care ├«ncepe cuv├óntul urm─âtor ├«n sintagma ├«n p─âdure > ├«m p─âdure; de asemenea, consoana surd─â s, care ├«n enun╚Ťul ÔÇ×Copiii ─â╚Ötia-s buniÔÇŁ reprezint─â forma neaccentuat─â de persoana a III-a plural a verbului a fi la prezentul indicativului, se pronun╚Ť─â z (se sonorizeaz─â) datorit─â vecin─ât─â╚Ťii sale cu consoana sonor─â b, cu care ├«ncepe cuv├óntul urm─âtor. Forma unui cuv├ónt pronun╚Ťat izolat, precedat ╚Öi urmat de pauz─â, este forma lui absolut─â, ├«n timp ce forma unui cuv├ónt pronun╚Ťat ├«n fraz─â, f─âr─â a fi separat prin pauze de forma precedent─â ╚Öi urm─âtoare, este o form─â ├«n sandhi (conjunct─â, legat─â), a╚Öa cum exist─â ├«n limba francez─â: ils sont six (ÔÇ×il s├Á sisÔÇŁ), six oiseaux (ÔÇ×sizwazoÔÇŁ) ÔÇô ÔÇ×ei sunt ╚ÖaseÔÇŁ, ÔÇ×╚Öase p─âs─âriÔÇŁ. F. sintactic─â relev─â influen╚Ťa exercitat─â asupra formelor de c─âtre grupurile de cuvinte ├«n propozi╚Ťie ╚Öi fraz─â; ea este ÔÇ×o replic─âÔÇŁ dat─â de sintax─â evolu╚Ťiei fonetice ╚Öi morfologice a formelor.
SIMBOLISM FONETIC s. n. + adj. (< fr. symbolisme phon├ętique): considerarea unor sunete ca reprezent├ónd anumite valori, ca de exemplu onomatopeele.
metafor─â fonetic─â, sin alitera╚Ťie.

Fonetic─â dex online | sinonim

Fonetic─â definitie

Intrare: fonetic
fonetic adjectiv
Intrare: fonetic─â
fonetic─â substantiv feminin
Intrare: simbolism fonetic
simbolism fonetic substantiv neutru (numai) singular
Intrare: accident fonetic
accident fonetic substantiv neutru