Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru fonetic

FON├ëTIC, -─é, fonetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramur─â a lingvisticii care studiaz─â producerea, structura acustic─â, transmiterea, audi╚Ťia ╚Öi evolu╚Ťia sunetelor limbajului articulat. ÔŚŐ Fonetic─â general─â = ramur─â a foneticii care studiaz─â sunetele ├«n general, f─âr─â s─â se opreasc─â la o limb─â anumit─â. Fonetic─â descriptiv─â (sau static─â) = ramur─â a foneticii care se ocup─â cu descrierea ╚Öi clasificarea sunetelor vorbirii ├«n general sau ale unei limbi anumite ├«ntr-o perioad─â determinat─â. Fonetic─â istoric─â (sau evolutiv─â) = ramur─â a foneticii care studiaz─â sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi ├«nrudite ├«n dezvoltarea lor, ├«ncerc├ónd s─â stabileasc─â legile dup─â care au loc modific─ârile fonetice. Fonetic─â experimental─â (sau instrumental─â) = ramur─â a foneticii care studiaz─â sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale ╚Öi al unor mijloace tehnice. Fonetic─â sintactic─â = studiul modific─ârilor fonetice suferite de un cuv├ónt sub influen╚Ťa cuvintelor vecine cu care se g─âse╚Öte ├«n rela╚Ťii sintactice. Fonetic─â func╚Ťional─â = fonologie. 2. Adj. Relativ la sunetele unei limbi; care ╚Ťine de fonetic─â (1), privitor la fonetic─â. Ortografie fonetic─â = ortografie bazat─â pe principiul scrierii cuvintelor dup─â cum se pronun╚Ť─â. ÔÇô Din fr. phon├ętique.
FON├ëTIC, -─é, fonetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramur─â a lingvisticii care studiaz─â producerea, transmiterea, audi╚Ťia ╚Öi evolu╚Ťia sunetelor limbajului articulat. ÔŚŐ Fonetic─â general─â = ramur─â a foneticii care studiaz─â sunetele ├«n general, f─âr─â s─â se opreasc─â la o limb─â anumit─â. Fonetic─â descriptiv─â (sau static─â) = ramur─â a foneticii care se ocup─â cu descrierea ╚Öi clasificarea sunetelor vorbirii ├«n general sau ale unei limbi anumite ├«ntr-o perioad─â determinat─â. Fonetic─â istoric─â (sau evolutiv─â) = ramur─â a foneticii care studiaz─â sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi ├«nrudite ├«n dezvoltarea lor, ├«ncerc├ónd s─â stabileasc─â legile dup─â care au loc modific─ârile fonetice. Fonetic─â experimental─â (sau instrumental─â) = ramur─â a foneticii care studiaz─â sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale ╚Öi al unor mijloace tehnice. Fonetic─â sintactic─â = studiul modific─ârilor fonetice suferite de un cuv├ónt sub influen╚Ťa cuvintelor vecine cu care se g─âse╚Öte ├«n rela╚Ťii sintactice. Fonetic─â func╚Ťional─â = fonologie. 2. Adj. Relativ la sunetele unei limbi; care ╚Ťine de fonetic─â (1), privitor la fonetic─â. ÔŚŐ Ortografie fonetic─â = ortografie bazat─â pe principiul scrierii cuvintelor dup─â cum se pronun╚Ť─â. ÔÇô Din fr. phon├ętique.
FON├ëTIC, -─é, fonetici, -e, adj. Relativ la sunetele unei limbi; privitor la fonetic─â. Unificarea fonetic─â este un proces mai complicat ╚Öi nu se poate afirma c─â el s-a ├«ncheiat vreodat─â ├«ntr-o limb─â vie. MACREA, F. 102. Schimb─ârile fonetice nu se produc la ├«nt├«mplare... putem stabili anumite norme ├«n dezvoltarea sunetelor vorbite. ROSETTI, S. L. 15. ÔŚŐ Ortografie fonetic─â = ortografie bazat─â, pe principiul scrierii cuvintelor dup─â cum se pronun╚Ť─â.
fon├ętic adj. m., pl. fon├ętici; f. fon├ętic─â, pl. fon├ętice
fon├ętic adj. m., pl. fon├ętici; f. sg. fon├ętic─â, pl. fon├ętice
FON├ëTIC, -─é adj. Referitor la fonetic─â. ÔŚŐ Ortografie fonetic─â = ortografie ├«n care scrierea cuvintelor se face dup─â felul cum se pronun╚Ť─â. [< fr. phon├ętique].
FON├ëTIC, -─é I. adj. referitor la sunetele limbii, la fonetic─â. ÔÖŽ ortografie ~─â = ortografie ├«n care scrierea cuvintelor se face dup─â felul cum se pronun╚Ť─â. II. s. f. ramur─â a lingvisticii care studiaz─â structura sonor─â, modific─ârile ╚Öi legile dup─â care se modific─â sunetele unei limbi. ÔÖŽ ~─â func╚Ťional─â = fonologie. (< fr. phon├ętique, gr. phonetikos)
FON├ëTIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de fonetic─â; propriu foneticii. Studiu ~. ÔŚŐ Ortografie ~c─â ortografie care are la baz─â principiul scrierii cuvintelor dup─â cum se pronun╚Ť─â. 2) Care ╚Ťine de sunetele limbii; propriu sunetelor limbii. Transcriere ~c─â. /<fr. phon├ętique
fonetic a. relativ la sonuri, la voce: scriere fonetic─â. ÔĽĹ fonetic─â f. studiul ╚Ötiin╚Ťific al sonurilor limbei.
*fon├ętic, -─â adj. (vgr. phonetik├│s. V. fonic). Care exprim─â sunetu: aparate fonetice. Relativ la sunete, la voce: cercetare fonetic─â. Scriere, ortografie fonetic─â, ├«n care se scrie a╚Öa cum se pronun╚Ť─â. Subst. Persoan─â care se ocup─â de fonetic─â. S. f., pl. ─ş. Acea parte a gramatici─ş care trateaz─â despre sunete ╚Öi articula╚Ťiun─ş. Studiu ╚Ötiin╚Ťific al sunetelor une─ş limb─ş, numit ╚Öi fiziologia sunetelor. Carte care trateaz─â despre acest sub─şect. Adv. ├Än mod fonetic, cum vorbe╚Öt─ş: a scrie fonetic.
fonetice, semne ~ (< gr. ¤ć¤ë╬Ż╬̤ä╬╣¤░߯░ ¤â╬Ě╬╝╬Č╬┤╬╣╬▒, [fonetica sim├ídia]) (Biz.) v. nota╚Ťie (IV.)
ACCIDENT FONETIC s. n. + adj. (< fr. accident phon├ętique, cf. lat. accidens, it. accidente): schimbare fonetic─â combinatorie (pozitiona├«─â) f─âr─â caracter de lege, neregulat─â, ├«nt├ómpl─âtoare. Sunt considerate a.f. toate modific─ârile fonetice condi╚Ťionate: asimilarea, disimilarea (disimila╚Ťia), haplologia, metateza, epenteza, anaptixa, proteza ╚Öi sincopa (v. pe fiecare ├«n parte precum ╚Öi modificare fonetic─â).
FON├ëTIC, -─é adj. (< fr. phon├ętique): ├«n sintagmele alfabet fonetic, coresponden╚Ť─â fonetic─â, evolu╚Ťie fonetic─â, exerci╚Ťiu fonetic, hipercorectitudine fonetic─â, lege fonetic─â, modificare fonetic─â, muta╚Ťie fonetic─â, ortografie fonetic─â, scriere fonetic─â, sistem fonetic, structur─â fonetic─â ╚Öi transcriere fonetic─â (v.).
SIMBOLISM FONETIC s. n. + adj. (< fr. symbolisme phon├ętique): considerarea unor sunete ca reprezent├ónd anumite valori, ca de exemplu onomatopeele.
metafor─â fonetic─â, sin alitera╚Ťie.

Fonetic dex online | sinonim

Fonetic definitie

Intrare: fonetic
fonetic adjectiv
Intrare: simbolism fonetic
simbolism fonetic substantiv neutru (numai) singular
Intrare: accident fonetic
accident fonetic substantiv neutru