Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru fondator

FONDAT├ôR, -O├üRE, fondatori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care fondeaz─â ceva; ├«ntemeietor, ctitor. [Var.: fundat├│r, -o├íre adj., s. m. ╚Öi f.] ÔÇô Din fr. fondateur.
FUNDATÓR, -OÁRE adj., s. m. și f. v. fondator.
FONDAT├ôR, -O├üRE, fondatori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care fundeaz─â ceva: ├«ntemeietor, ctitor. [Var.: fundat├│r, -o├íre adj., s. m. ╚Öi f.] ÔÇô Din fr. fondateur.
FUNDATÓR, -OÁRE adj., s. m. și f. v. fondator.
FONDAT├ôR, -O├üRE, fondatori, -oare, s. m. ╚Öi f. (╚śi ├«n forma fundator) Persoan─â care fundeaz─â ceva; ├«ntemeietor, ctitor. Fundatorii au l─âsat m─ân─âstirilor avutul lor. ODOBESCU, S. II 45. L├«ng─â biserica aceasta e mormintul monahului Chirii Carp, unul din ostenitorii ╚Öi fundatorii ei. NEGRUZZI, S. I 215. ÔŚŐ (Adjectival) Membru fondator. ÔÇô Variant─â: fundator, -o├íre s. m. ╚Öi f.
FUNDATÓR, -OÁRE adj. v. fondator.
fondatór adj. m., s. m., pl. fondatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fondatoáre
fondatór adj. m., s. m., pl. fondatóri; f. sg. și pl. fondatoáre, g.-d. sg. art. fondatoárei
FONDATÓR s. 1. ctitor, întemeietor, (înv.) așezător, (înv. fig.) urzitor. (~ al unui așezământ.) 2. v. întemeietor.
FONDATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care fondează ceva; întemeietor; ctitor. [Var. fundator, -oare s.m.f. / cf. fr. fondateur].
FUNDATÓR, -OÁRE s.m. și f. v. fondator.
FONDATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care fundează ceva; întemeietor; ctitor. (< fr. fondateur)
FONDATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care a fondat ceva; întemeietor. /<fr. fondateur
fundator m. întemeietor.
*fundat├│r, -o├íre adj. ╚Öi s. ├Änteme─şetor.
FONDATOR s. 1. ctitor, întemeietor, (înv.) așezător, (înv. fig.) urzitor. (~ al unui așezămînt.) 2. creator, făuritor, întemeietor, (înv.) tocmitor. (~ de școală.)

Fondator dex online | sinonim

Fondator definitie

Intrare: fondator (adj.)
fondator adjectiv
fundator adjectiv
Intrare: fondator (s.m.)
fondator substantiv masculin
fundator substantiv masculin