Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru fon

FON, foni, s. m. (Fiz.) Unitate de m─âsur─â pentru nivelul de intensitate al unui sunet, apreciat dup─â senza╚Ťia auditiv─â pe care o produce acesta. ÔÇô Din fr. phone.
FON, foni, s. m. (Fiz.) Unitate de m─âsur─â pentru nivelul de intensitate al unui sunet, apreciat dup─â senza╚Ťia auditiv─â pe care o produce acesta. ÔÇô Din fr. phone.
FON, foni, s. m. (Fiz.) Unitate de m─âsur─â pentru intensitatea auditiv─â a unui sunet.
fon s. m., pl. foni
fon (fiz.) s. m., pl. foni
FON s.m. (Fiz.) Unitate de m─âsur─â a intensit─â╚Ťii sunetelor, apreciat─â dup─â senza╚Ťia sonor─â pe care o produce. [< fr. phone].
-FON Element secund de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×(referitor la) sunetÔÇŁ, ÔÇ×vorbireÔÇŁ, ÔÇ×vorbitorÔÇŁ, ÔÇ×fona╚ŤieÔÇŁ. [< fr. -phone, cf. gr. phone].
FON- v. fono-.
FON1 s. m. unitate de m─âsur─â a intensit─â╚Ťii auditive egal─â cu intensitatea unui sunet de 1,26 ori mai mare dec├ót intensitatea pragului auditiv inferior. (< fr. phone)
FON2(O)-, -F├ôN, -FON├ŹE elem. ÔÇ×sunet, voceÔÇŁ. (< fr. phon/o/-, -phone, -phonie, cf. gr. phone)
FON ~i m. fiz. Unitate de m─âsur─â a intensit─â╚Ťii sunetelor. /<fr. phone
fon (< gr. ¤ć¤ë╬Ż╬« [phone], ÔÇ×sunetÔÇŁ) (acustic─â), unitate de m─âsur─â pentru nivelul de intensitate (1) auditiv─â (de t─ârie fiziologic─â), introdus─â de H. Barkhausen. Num─ârul n care arat─â t─âria ├«n f. a unui sunet* oarecare este egal cu acela╚Öi num─âr n de decibeli (dB) (v. bel) care arat─â intensitatea (energia) sursei sonore (fapt obiectiv). Introducerea f. are la baz─â legea fiziologic─â general─â Weber-Fechner din 1884, lege aproximativ─â, dar fecund─â: m─ârimea unei senza╚Ťii cre╚Öte propor╚Ťional cu logaritmul* ├«n baza 10 al excita╚Ťiei. Aplic├ónd legea ├«n domeniul audi╚Ťiei, t─âria unui sunet (m─ârimea senza╚Ťiei sonore) cre╚Öte propor╚Ťional cu log 10 al intensit─â╚Ťii (energiei) de vibra╚Ťie*. (Ex.: dac─â energia care excit─â urechea cre╚Öte de 1000 de ori, m─ârimea senza╚Ťiei auditive cre╚Öte de 3 ori, deoarece log101000 = 3). Un sunet oarecare are t─âria de zero f. (nici o senza╚Ťie auditiv─â) dac─â este produs cu intensitatea m─âsurat─â ├«n (dB) a sunetului de 1000 Hz la pragul de audibilitate*. T─âria celui mai puternic sunet pe care urechea ├«l poate auzi (dar care o poate auzi) este de 140 f. T─âria ├«n f. corespunz─âtoare nuan╚Ťelor dinamice* muzicale este ar─âtat─â ├«n tabele-diagrame, cifrele av├ónd valoare orientativ─â, ├«n cazul unei orch. mari (de la o forma╚Ťie redus─â nu se poate avea un fortissimo de 80 f.). V. frecven╚Ť─â; son (2).
-FON ÔÇ×voce, sunet, glas, fona╚Ťie, vorbitor, fonator, fonicÔÇŁ. ÔŚŐ gr. phone ÔÇ×voce, sunetÔÇŁ > fr. -phone, engl. id., germ. -phon > rom. -fon.
FON-, v. FONO-1. Ôľí ~astenie (v. -astenie), s. f., oboseal─â a organelor vocale; ~endoscop (v. endo-, v. -scop), s. n., stetoscop*; ~endoscopie (v. endo-, v. -scopie), s. f., 1. Auscultare a zgomotelor cardiace cu ajutorul fonendoscopului. 2. Delimitare a unui organ anatomic cu ajutorul fonendoscopului, aplicat la nivelul s─âu; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., disciplin─â medical─â care studiaz─â tulbur─ârile ╚Öi afec╚Ťiunile vocii; ~iatru (v. -iatru), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n foniatrie; ~opsie (v. -opsie), s. f., apari╚Ťie de senza╚Ťii vizuale colorate la auzul sunetelor.

Fon dex online | sinonim

Fon definitie

Intrare: fon
fon substantiv masculin
Intrare: fon (pref.)
fon pref.
Intrare: fon (suf.)
fon suf.